Cum e când toată viața ți-e schimbată din cauza unui strămoș comun și gena de ochi albaștrii?

< Sunt un regizor fără viziune. Chiar și când am știut că trebuia să urmez calea viitorului, m-am agățat cu frivolitate de prezent. În fapt, viitorul era ca o poartă veche, ferecată, ruginită, ale cărei chei atârau undeva sus, iar eu în impetuzitatea mea am preferat să aleg poarta de plută de lângă, cea deschisă și luminoasă. >