„- Nu te urăsc. Să spunem doar că sunt furioasă pe această putere a ta de care te folosești și care te-a ajutat pe parcursul drumului tău de trișor indolent ce ești. Fac o pauză și trag o gură mare de aer. Dar, așa cum tu ai puterea ta, și eu am dorința mea. Nu știu spre ce aspir încă, însă știu sigur că m-am săturat să mă întrepătrund cu această ură pe care mi-ai oferit-o şi cu care m-ai hrănit. - Ce vrei să spui? Crezi că mi-e frică de tine? mă întreabă, fiind vizibil relaxat şi cercetându-mi chipul. - Sunt nopți în care lupii tac și doar luna urlă, domnule. Și poate că am trecut prin câteva eșecuri, dar am găsit lumină în întuneric."

// - Harry este primul și singurul bărbat din viața mea. Fanfiction #20-01.11.2015 All rights reserved C200398 Cover by betweencurls Best One Direction Fanfiction 2015 & Best Liam Payne Fanfiction 2015

"Sunt cel mai bun la acest joc așa că ai face bine să te pregătești."

Da da da, o alta carte cu 1D. Si ce daca? Si da, mai sunt n carti cu fete adoptate de cei din One Direction. Dar a mea e diferita. Este o combinatie intre drama (muulta drama), iubire si comedie. Va previn de pe acum ca o sa plangeti la aceasta carte. Mai multe detalii nu o sa va dau. Va las pe voi sa descoperiti citindu-mi cartea. Daca o sa va placa bine, dar daca nu sunteti invitatii mei sa va duceti la alte carti.

// rescriu aceasta poveste. schimb destul de multe lucruri insa esenta ramane aceeasi, doar cu niste modificari, in bine pentru ceva timp capitolele nu vor avea legatura intre ele, pana nu le rescriu pe toate adica. \\ Cand Rosalie il intalneste pe Louis, expert in limbajul corpului, totul se schimba. Acesta stie tot ce simte Rosalie, insa nu isi poate da seama ce simte el insusi. O atractie ciudata este intre cei doi, iar nimeni nu ar fii crezut ca acestia ar putea vreodata sa aiba sentimente unul fata de celalalt, mai ales din cauza reputatiei intunecate pe care Louis o detine. Rosalie intra intr-un joc periculos atunci cand sentimentele ei pentru Louis sunt mult mai puternice, insa tot ce conteaza este ca cei doi sa scape cu viata. Sacrificii, minciuni, secrete si multe sentimente sunt puse la mijloc.

Înițial, am perceput-o ca pe o simplă siluetă feminină în marea de oameni ce trecea prin stângă şi dreapta mea. O pană în bătaia destinului, dar se pare că destinul a oprit-o în palma mea. Mi-a dat şansa să sparg iluzia acelui chip frumos şi acelui zâmbet fugar. M-am apropiat de ea cu paşi măruți, am încercat să-i deslușesc misterul ținutului neatins. Părul ei închis la culoare miroase a frig şi mătăsos precum un pat pe care mi-aş petrece fiecare dimineata şi în care mi-aş înfinge degetele doar pentru a simți textura fină si distinsă. Ochii ei, la fel de negrii precum o noapte fără stele şi dominată din când în când de o anumită sclipire ca o luna în miniatura pe bolta întunecată a irisului, încă îmi bantuie serile. Buzele ei, mereu rosii ca sângele, purtau semnele unor şoapte nerostite, a unui regret, a unei mărturisiri înfrănate. Pielea ei, de porțelan viu, încă duce ruşinată semnele unui trecut dificil. Şi totuşi, şahul este pentru inimi puternice, ce ştiu că eşecul nu este o opțiune. Dar destinul este un jucător mai bun ca fiecare dintre noi. Am muncit să dezbin şi să cuceresc jocul de şah, doar că să cuprind în mâini regina. Dădeam viața şi contur cele mai ascunse creație pe care sufletul meu o putea concepe. Dar s-a întâmplat ca într-o zi să privesc cum creația mea s-a prăbuşit peste mine asemenea unui munte. Atunci, scuturandu-mă şi ridicându-mă din ruine, am găsit-o privindu-mă din picioare cu ochii aceia melancolici cu care mă obisnuisem să ii examinez strălucirile în fiecare dimineață, prânz şi seara. Dezamăgirea a fost tot ce am descoperit in ei. Rămăsesem mut. Nu mă puteam plânge, nu mai aveam lacrimi să sufar iar amarul se intensifica cu fiecare gura de aer. Iar tot ce a putut ea să spună a fost:" Nu cunosc iubirea ca pe ceva etern."