„Sărută-mă ca și cum nu există trecut sau viitor, ci doar prezentul pe care-l împărțim. Sărută-mă și lasă-mă să gust infinitul. Sărută-mă și lasă-mă să cred că nu e ultima oară. Sărută-mă și fie ca iubirea noastră să rămână... violet."

Ioana Popovici, o tânără studentă la medicină, cu pasiuni obsesive pentru parcurile de la periferia Clujului, cărțile bune, toamna și bunicul ei, Papà, este caracterizată, în primul și în primul rând, prin rațiune dusă la extrem. Fata este de o maturitate debordantă, nu le dă atenție tinerilor ce o curtează - care, de altfel, sunt mulți, Ioana fiind o femeie frumoasă - și pune pe primul loc ceea ce crede ea, cu mintea proaspătă de fetişcană independentă, că e cel mai important în viață: cariera. Însă, Universul face ca iepurele să sară de unde se așteaptă fata mai puțin, astfel că se îndrăgostește de băiatul ce pare a-i fi ideal.

În București totul e cald; asfalt, ploaie, scaune, bănci, maidanezi, camerele de hotel- cu sau fără aer condiționat-, energizante, pachete de țigări, oamenii... oamenii nu sunt. Oamenii se uită ciudat la tine, pentru că dacă le ieși din tipar asta înseamnă până la urmă, că le accepți privirile idioate, nu? Hai să nu ne mai plângem, am fost destul de norocoși să ne găsim.

O curte normală, cu o mașină normală parcată într-un garaj normal, care avea pitici de grădină normali și o minge parțial dezumflată normală. Nimic deosebit care să atragă atenția unui om oarecare, ce ar fi trecut în pas moale sau cu mașina prin dreptul imobilului cu numărul o sută treisprezece, de pe strada Abraham Lincoln. Greșit. Total greșit. În această casă nebunească poți întâlni o fată care nu iese din casă fără să-și picteze pe față reproduceri ale tablourilor victoriene, o daltonistă care vrea să se facă fotograf profesionist, o ecologistă, vegetariană, care se distrează protestând împotriva gândacilor de bucătărie și o dependentă de super-eroi. Garantat trebuie să te ferești de ea, să te ascunzi într-un buncăr și să te rogi la Duhul Sfânt ca aceste patru fete mult-prea-deosebite să nu te găsească pentru a te târî înapoi la casa cu numărul o sută treisprezece, căci cine știe ce s-ar putea întâmpla? ❝ Vrei să te revanșezi față de mine? ❞ ❝ Da. ❞ ❝ Atunci hai în tufișuri. ❞ |Colecția „Lunile lui Jupiter" volumul 1| copertă: @rydenphette 28 ianuarie 2016 - 25 august 2016 Ⓒ 2016 Dark_werewolf13. All rights reserved.

pentru că fericirea ta e ceea ce mă ține mereu viu;

O serie de povestiri scurte, zilnice, cotidiene, ce ne inundă creierul, inima, plămânii și ficații.

Chanyeol e un păcătos iubitor de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu îl iubeşte înapoi. ____ (Multe capitole necesită editare. Editare care nu ştiu când va apărea sau dacă va apărea vreodată.)

Eva Rood își iubește foarte mult tatăl, preot într-o biserică din Renton, Washington și pentru a-l putea ajuta cu problemele de sănătate și cu obligațiile pe care el le are față de biserică, ia decizia de a amâna primul an de facultate. Ceea ce părea o decizie inofensivă se transformă în începutul unei vieți diferite, pentru că în acea după-amiază de vară, Eva observă de pe veranda casei noii vecini, ieșiți cu desăvârșire din tiparul cu care ea este obișnuită. Dark Of The Beauty © Toate drepturile rezervate Aiddda, 2016.

[dedicat iasomiei mele, cu dragoste & mulțumire pentru toți acești 4 ani minunați] Într-un sfârșit, oasele noastre au ajuns acasă. © 2017 copyright diana (morticiah) - all rights reserved.