❝The powerful play goes on and you may contribute a verse. What will your verse be?❞ Life can change in just a single moment. Diana Riddle felt it, as did the rest of the world. This was the beginning of the end. No longer was she a child; she was a warrior, a leader. She was the savior. In the midst of a war, now without her beloved mentor, she travels this road alone. To destroy Tom Riddle--it was what she was born for. Before she goes, though, she vows to die with memories, not dreams. To live before she dies. She has people to fight for now. Friends and family. She has something to live for, even if it's only for a short time. So she was going to fight. She was going to destroy what destroyed her, in the end. This is the end. The end of a war. The end of Diana Riddle. [ SEQUEL TO 'RUINS' - completed ] [ deathly hallows ] [ harry potter ] [ written by heidi // 2016 ]

❝There's a darkness on the edge of town...❞ There was a darkness coming. A war to end all wars, an evil that was rising with nothing that could stop it. The Order of the Phoenix was reassembling, and this time, they have a weapon far greater than anything they could've produced; a weapon that would defeat Lord Voldemort. A weapon no one knew about. Her. [ book 1 - completed ] [ order of the phoenix - half-blood prince ] [ harry potter ] [ written by heidi© ]

" - Da, stăpâne! am răspuns eu, cu glasul mai slab ca niciodată. Chiar dacă priveam în pământ, știam că rânjește. Știam și ce urma să spună. - Ridică-te! a șoptit în timp ce se apropria de mine. Tăcerea ce se lăsase în cameră era sinistră. Perdeaua diafană flutura în bătaia vântului, lăsând lumina difuză a lunii să pătrundă în încăpere. Simțeam cum inima mi-o lua razna. Tremurând, m-am ridicat în picioare, încercând să îmi păstrez echilibrul. Singurul lucru care mai lipsea era să cad pe acolo. - Mai ții minte jurământul pe care l-ai făcut? mă întrebă cu o voce irezistibilă, aproapre simțind cum mă sufoc din cauza distanței minuscule dintre noi. - Da..., am început să spun, în timp ce ochii lui mă devorau, iar mâna lui se odihnea la baza gâtului meu. - Atunci știi faptul că ești a mea, numai a mea! a șoptit el, iar vocea i-a tremurat. Îi simțeam respirația fierbinte pe fața mea. Am închis ochii încercând să îmi potolesc bătăile inimii și să îmi reprim dorința de a-l săruta. - Acum poți să pleci! a spus depărtându-se de mine, rupând magia momentului. Nu știam dacă să fiu dezamăgită sau să respir ușurată pentru că am scăpat. Am dat din cap, făcând o ultimă plecăciune, cu toate că era întors cu spatele la mine, apoi am ieșit din camera lui, îndepărtându-mă pe coridorul întunecat. - Stai! a strigat, alergând spre mine în timp ce m-am oprit și nu mi-am putut stăpâni un zâmbet..." #3 fantasy - 4.03.2019

Volumul I : Crush Volumul II : Lipsește "E dispărută. A fost ultimul lucru pe care l-am știut despre ea, și mă simt atât de vinovat, încât tot ce vreau e să o găsesc și să îi spun cât de rău îmi pare pentru tot ce i-am făcut. " All Rights Reserved © Andreea1923 Published at March 1st 2017 Cover by @kath05m Enjoy it! #2 short prose ( 5.05.2017 )

Volumul I : Crush Volumul II: Lipsește " Înainte de a intra în casă mi-ai sărutat blând obrazul și mi-ai zâmbit. Fluturii din stomacul meu erau prezenți ca de fiecare dată, doar că erau mult mai agitați acum. Dumnezeule, ce faci din mine... " All Rights Reserved © Andreea1923 Published at October 15th 2018 Cover by @kath05m #2 short prose ( 1.01.2018 )

Există pe Wattpad numeroase colecții de citate celebre sau zicale mai puțin cunoscute, dar nu am găsit nicăieri o carte cu versete biblice. Așadar, am hotărât de comun acord că, dacă tot am înființat această comunitate, rămâne de datoria noastră să vă oferim spre lectură și acest tip de publicație. Veți regăsi, deci, în această colecție, versete din Biblie, care, sperăm noi, vă vor sluji ca încurajare, motivație sau motto pentru ziua care vă va sta înainte. „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta", spunea David în Psalmul 119. Fie ca și noi să îi urmăm exemplul, asimilând cât mai mult din Sfintele Scripturi, acum, „cât încă se mai spune astăzi". May God bless you all! :)

Îmi cer scuze că nu am reuşit să vă spun toate ăstea în față.

Nu stiu ce vreau sa ii cer, sa-si ia mainile de pe mine sau sa-l fac sa inteleaga ca imi doresc sa nu se opreasca. Partea rationala din mine ma cearta ca am permis sa se intample una ca asta, dar cealalta parte, partea care si-l doreste atat de tare il lasa sa faca ce vrea si asa se mai adauga o greseala in plus pe lista special conceputa pentru baiatul ce-mi atinge corpul de parca asta a facut intreaga lui viata.

Dacă mi-ar fi zis cineva când am plecat de acasă că astăzi, marți, viața o să mi se schimbe, probabil i-aș fi râs în față. Bineînțeles că nu m-a avertizat nimeni, ce naiba? Am făcut ce fac de fiecare dată când îmi ies din minți. M-am urcat în mașină și am gonit fără nicio destinație, folosindu-mă de muzică și de adrenalină ca să-mi golesc mintea. Pumnii îmi sângerau când am apucat volanul, dar nu m-am stresat să fac ceva în legătură cu semnele care le demonstrau oamenilor ceea ce deja știau: nu sunt un băiat bun. Nu sunt nimic. Și uite-mă: habar n-am pe ce stradă, nici măcar numele cartierului nu mi-e familiar. Am oprit brusc motorul, lăsând câinele care a apărut de nicăieri să se dea dracului din calea mea, și-atunci am văzut-o. Gratiile negre de la gard nu mă lăsau să cuprind chiar toate detaliile, dar fata din spatele lor avea ceva care m-a dat complet peste cap, fiindcă am tras mașina pe dreapta și am făcut probabil cel mai dement lucru din viața mea: am lăsat geamul în jos și am privit-o. Avea căștile în urechi și mătura curtea de parcă pășea pe lună. Nu-i păsa că dacă ar fi trecut un om pe stradă ar fi auzit-o cum fredona complet pe lângă ton. Nu purta o mască. Era sinceră, pierdută în spațiu, dar cu siguranță diferită. Se lupta cu vântul și se încrunta de fiecare dată când acesta îi împrăștia frunzele strânse cu multă migală. Dar n-a renunțat nici măcar o clipă, deși era complet varză. De fiecare dată când lua hârtiile mai mari și se îndrepta cu ele spre tomberonul aflat mult mai în față, jumătate din ele îi cădeau pe jos. Le privea, apoi izbucnea în râs. Și nu puteam să pornesc motorul și să plec, pentru că fata asta nebună îmi făcuse întreaga furie să se evapore, fără să știe. N-ar fi trebuit să mă vadă acolo, dar soarta nu ține cont de...nimic.

Ea o tocilara. El cel popular. Cover by: @AlinaElena600