El e vinovat. Ea trebuie să dovedească asta. A fost trimisă să-i disece mintea, dar a fost ea cea disecată - strat cu strat, până când rațiunea i s-a transformat în obsesie. Despre el se spune că a ucis trei femei. Le-a desfigurat, apoi le-a lăsat trupurile așezate cu o precizie aproape artistică. Kade nu neagă crimele. Nu se apără. Zâmbește atunci când e acuzat. Iar în tăcerea lui e ceva ce Isabel nu poate ignora - o fascinație care o atrage tot mai adânc. Cu fiecare ședință, Isabel simte cum granițele dintre pacient și terapeut se destramă. Începe să pună la îndoială tot ce știa despre mintea umană... și despre ea însăși. Isabel se afundă tot mai mult în labirintul lui - o lume unde adevărul se topește printre minciuni, iar iubirea are gustul nebuniei. Iar când privirea lui a început să-i pară mai sinceră decât a lumii întregi, Isabel a înțeles că monștrii nu se ascund întotdeauna în întuneric.

"-Sunt Prizoniera ta? -Nu, ești Aleasa mea!"