„Omnia vincit amor, et nos cedamus amori" Virgiliu (Iubirea învinge orice şi noi ne plecăm puterii sale) „Îşi ridică privirea şi se uită contemplativ la soţia lui, fără să clipească. În acele clipe se născu o nouă întrebare în gândurile sale şi anume; cum de-i trecuse prin cap să renunţe la prezenţa ei, când doar simpla ei imagine îi umplea inima de iubire şi de o linişte înfloritoare? Cum să-i facă rău prezenţa soției lui, când de fapt, absenţa ei l-a făcut să acţioneze ca un nebun în ziua precedentă? Lipsa ei de lângă el şi din ochii lui constituia calamitatea existenţei sale, iar el era mult prea conștient de asta. Privind-o cu o mare atenţie cum doarme, realiză că toată fiinţa ei, că fiecare linie ce profila trăsăturile chipului ei, că fiecare fir de păr, că fiecare parte din trupul soției lui au fost atinse şi iubite de el, că toate astea îi erau atât de cunoscute şi atât de dragi. Şi nu exista centimetru din ea care să nu-i fie drag. În pofida faptului că ea nu mai dorea asta, ea era a lui oricum, pentru că femeia ce-i era soție sălăjuia în inima lui şi în integralitatea a ceea ce înseamnă omul Fabio. Astfel, o purta cu el oriunde şi în orice moment. Cu toate acestea, se întreba cu ciudă; de ce îi este cu mult mai uşor să o iubească, decât să o urască, după tot ceea ce ea i-a făcut?"

Mulțumesc cu mare drag, @TheresaWojcik pentru noua copertă! „El accentuă şi mai mult gestul lor prietenesc cu aşezarea celeilalte mâini pe strângerea lor, adăpostindu-i, preț de câteva secunde, palma ei tremurândă în căuşul palmelor lui bărbăteşti. Ea avea ochii ţintuiţi pe mâinile lor, iar el se uita la chipul ei, cu o teamă interioară ca nu cumva să-şi înalţe privirea aceea catifelată în ochii lui, ştiind că se afla în pericol ca acea privire să-i placă mult mai mult decât era admis. Şi da, viitoarea mămică, fără să-şi abandoneze sfiala şi catifelarea specifice privirilor ei, îşi ridică ochii în ochii lui cu cea mai grațioasă şi cerească manifestare pe care el nu le mai întâlnise niciunde. Simţămintele lui se bucurară de acea comuniune încântătoare a privirilor lor, însă raţiunea îl certă cu duritate că şi-a permis acea bucurie. Chiar și așa, pentru o clipă a fost ispitit să-i atingă șuvița blondă, ce-i ieșise din împletitura părului și îi mângâia obrazul drept, dorind să i-o ascundă în spatele urechii. Dar își respinse dorința, gândind că probabil ar fi speriat-o cu acel gest."

S-a temut întreaga ei viaţă de obscur, de acel întuneric impenetrabil ce a ajuns să fie martorul tăcut al inimii ei.

A fost odată ca niciodată, într-un Regat îndepărtat, un Vis de o viață ce fu spulberat. La aflarea veștii, Speranța și Dorința, veniră-n mare grabă să îmbărbăteze Visul, acum dezolat. Trecură multe zile cu nopți pustii și seci, în care Visul singur vărsa amarnic lacrimi, sărate și reci. Speranța și Dorința degeaba încercară să împodobească Visul cu cheful de trai de odinioară. Căci numai când Iubirea li se alătură, Visul simți chemarea de a împleti din nou, Speranța și Dorința-n inimile lor.

Sentimente crude, dezvelite.

Nimic nu se pierde. Totul se aduna. Insa atunci cand toate sunt adunate in acelasi loc, ia nastere un smoothie moldovenesc autentic.

"Viaţa reală este, pentru cei mai mulţi dintre oameni, un compromis perpetuu între ideal şi posibil; lumea raţiunii pure nu acceptă însă nici un compromis, nici o limitare practică, nici o barieră în faţa activităţii creatoare." - Bertrand Russell

Ania Braşoveanu speră ca lumea virtuală să îi ofere ceea ce viaţa reală nu poate: anonimatul. Fire deschisă, sociabilă şi cu un mall întreg din Bucureşti drept arie de operare, nu îşi doreşte altceva decât să îşi ţină măcar o mică parte din ea ascunsă de ochii lumii. Face asta cu succes până ajunge să împărtăşească şi acea parte din ea pe Wattpad. La început totul e ideal. Povestea ei ajunge să fie din ce în ce mai citită şi părerile să curgă ca pe bandă rulantă. În plus, reuşeşte cu succes să se bucure şi de acel anonimat dorit sub protecţia pseudonimului ales. Însă asta se schimbă radical când într-o seară, răspunzând la comentariile primite la ultimul capitol postat, primeşte un mesaj privat. Şi nu orice mesaj, ci unul în care numele ei adevărat e pus la loc de cinste. Unde poţi fugi când şi ultima ascunzătoare pare descoperită, şi nu de oricine, ci de un personaj masculin cu un sarcasm usturător şi o plăcere aparte pentru insistenţă? Ania nu are răspuns la întrebare, căci buclucul ce vine apoi la pachet e ceva ce o ia complet pe nepregătite.