Pe culmile disperãrii (de Emil Cioran)
Emil Cioran, Pe Culmile Disperãrii, Humanitas, 1993.
Emil Cioran, Pe Culmile Disperãrii, Humanitas, 1993.
,,Descopăr noi laturi ale oceanului de liliac și deși poate că unele te fac să vrei să fugi, pe mine mă fac să vreau să o am alături tot mai tare. Nu credeam vreodată că cineva ca mine va fi cu cineva ca ea sau că un om e capabil de atât de multă iubire încât să stea cu o persoană nevăzătoare doar pentru că s-a îndrăg...
,, - Nu mă mai răni! şopti ea cu o voce tremurândă, privindu-l în continuare în ochii adăugați superb la fața perfect construită, albă şi curată fără nicio impuritate. Zâmbetul îi dispăru şi fu înlocuit cu o figură serioasă şi răutăcioasă care o îngheță mai tare. Pufni răutăcios şi zise în şoaptă: - Nu te r...