|Prințesa Diavolului| Lucrezia ar face orice i-ar sta în putere pentru a-și apăra poporul și a pune la adăpost Neamul Cantacuzinilor. E datoria ei în calitate de moștenitoare și și-ar încredința sufletul până și Necuratului. Dar Iadul nu e niciodată prea departe, iar Întunericul o revendică chiar în ziua nunții ei. Lucrezia se învoiește să-i devină ursită celui mai aprig dușman pe care omenirea l-a cunoscut vreodată. Monstrul cu chip de om care răpește noaptea viețile fecioarelor - Diavolul însuși. Atât timp cât consoarta lui nu-i încalcă porunca și nu îndrăznește să crâcnească, sângele nu va curge. Nici al ei, nici ai celor pe care-i iubește. În castelul rece și întunecat însă, iubirea și secretele se urzesc în mare taină și se întrepătrund cu șuieratul vântului și urletul lupilor care sfâșie crestele Carpaților. Ce ar trebui să fie pace se preschimbă în război, iar Moartea începe din nou să dea iama în câmpul cu suflete. Dar ce te faci atunci când chiar și morții încep să iubească? Căci într-un tărâm fără regi, Lucrezia a fost destinată să devină regină. All rights reserved AnnaFeodorovna. Coperă realizată de MeganLight.

Lilah. A strigat. Lorrete. A jurat. Harper. A respins. Madelyn. A implorat. Jurământul lor a fost să rămână împreună, dar puțin știau ele când și-au făcut promisiunea.

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! ❝Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte. Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce. Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura. Zhavia iubește - răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii -, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile. Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate. Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.❞ Copyright © 2018 A. Stephanie

❝Nevaeh și Hazard se potrivesc ca nuca-n perete. Hazard are grijă de cei doi frați mai mici ai săi - Blanche și Rider - și de tatăl lor paralizat; Nevaeh abia reușește să aibă grijă de cei doi câini ai săi - Brutus și Daisy. Hazard abia mai are timp să doarmă - are două joburi, ar vrea să termine liceul și fiecare zi e mai proastă decât precedenta; Nevaeh are mult timp de pierdut - la spa. Hazard are trei perechi de blugi și câteva tricouri; Nevaeh are atât de multe diamante, încât nu se mai deranjează să le numere. Hazard e cu capul pe umeri; Nevaeh e o răzgâiată. Și amândoi sunt încăpățânați din cale afară. Nevaeh și Hazard se potrivesc ca nuca-n perete, dar dragostei nu-i pasă. ❞ Copyright © 2018 A. Stephanie

Daemen Blakit al II lea. După asasinarea tatălui său, conform legii, este nevoit să se așeze pe tron și să ia ceea ce i se cuvine. A fost privit cu neîncredere și dispreț, atât de supușii săi cât și de inamicii dornici să pună mâna pe Ținutul Focului, cel mai pur dintre toate. Căci cum putea un fiu risipitor după care suspineau toate fetele din regat, un desfrânat, să readucă gloria tărâmului „Royalia"? Au trecut 365 de zile de atunci. Daemen a lăsat lacuri de sânge în urma sa, și-a reîntregit regatul, a cucerit și a supus mii de ținuturi învecinate. Nu a iertat pe nimeni. Și-a câștigat onoarea, respectul și frica. Supușii săi îl onorau, căci adusese cinste pământului lor. Îl respectau, căci faptele nu-i arătau vârsta. Renunțase la perioada sa de sălbăticie și devenise un conducător. Dușmanii nu-l onorau și nici nu considerau că le-ar merita respectul. În schimb împărțeau ceva cu royanii: frica. „Să te temi de pietrele de aquamarin pe care le are înloc de ochi. Să te temi de focul pe care-l trimite înloc de privire. Să te temi de acel rânjet, căci e semnalul pe care ți-l oferă înainte să-ți zdrobească lumea. Să te temi de regele Daemen, fiindcă e însăși moartea în persoană, ascunsă sub un chip divin" Tăcerea lui îți face sângele să fiarbă, căci regele nu vorbește. Oh, nu. Regele ascultă, cercetează, învață. Are mers agil, brațe puternice, picioare lungi. 1 metru nouăzeci de mister, aroganță, putere. Sihara a fost dată în semn de sacrificiu. Mâna singurei fete din Regatul Mării și focul nu avea să le ardă casa din temelii. Dar cum ar putea o ființă ca ea să supraviețuiască în „Royalia"? „E al meu. Îl iubesc. Mă iubește" „Atunci de ce a acceptat propunerea? De ce m-a luat de soție?" strig, incapabilă să îmi controlez furia și amărăciunea din glas Râde. Râde atât de tare, ca și cum ar ști ceva ce eu nu știu.

FINALIZATĂ Când visele ţi s-au prăbuşit de pământ şi s-au spart, vrei să rămâi pentru totdeauna în iluzia siguranţei şi a echilibrului pe care ţi-ai creat-o. ❞Nu îmi este teamă de nimic, pentru că am trăit toate coșmarurile pe care le-am avut vreodată.❞ Beverly este o adolescentă greu încercată de viață. Când nici măcar nu mai spera să-și revină, în casa ei apare Kaleb, care îi arată, fără să știe, că viața înseamnă mai mult decât existență. Că înseamnă iubire, fericire, provocări și că, în final, fiecare clipă merită trăită. Carte inspirată de „Mare Tranquillitatis" scrisă de Katja Millay. Cover credits: @Dianne4Stars © 10.08.2017. © 2019 Avelina W. Toate drepturile rezervate Orice reproducere parțială sau totală a acestei lucrări fără acordul prealabil al deținătorului de drept este strict interzisă și penalizată conform legii în vigoare.

„ ― Care e faza cu tatuajele? îl întreb stânjenită și curioasă în același timp. ― Nu știu, care e faza cu Atlanta? îmi râde malițios în față, iar eu nu pot decât să oftez. ― Doar ți-am adresat o întrebare, mă încrunt în speranța că îl voi speria. ― Vei învața când mai crești, îmi șoptește, iar respirația sa caldă mă face să tremur și să-mi mușc limba." Atlanta Simons a fost întotdeauna fata cu cele mai mari note și cele mai mari aspirații. Toată copilăria și adolescența și le-a petrecut studiind, iar sentimentul de iubire i-a fost străin. Lucrurile se schimbă atunci când intră la universitatea pentru care a muncit pe brânci și îl întâlnește pe Ash, un băiat foarte diferit față de cei pe care Atlanta îi cunoaște atât la înfățișare, cât și la caracter. Deși nu îl suportă, simte, în același timp, că nu poate sta departe de acesta cu toate că știe că reprezintă o amenințare. Cu șarmul și aroganța sa fără cusur, Ash îi atrage atenția Atlantei reușind să o scoată din sărite de fiecare dată când se întâlnesc, asta făcând-o pe fată să își dorească tot mai mult să îl cunoască pe misteriosul tatuat de care nu mai poate scăpa. Două firi opuse pot avea, însă un numitor comun. Oare este vorba de iubire și în cazul lor? Oare o poate iubi Ash pe Atlanta așa cum își dorește ea să fie iubită? Vor reuși să treacă peste judecățile celorlalți sau vor renunța la tot ce au clădit împreună din cauza unui joc stupid? Urmăriți povestea nemuritoare și clasică a celor doi și vă veți îndrăgosti indubitabil de... Asha. Nimic altceva decât un clișeu, citiți pe propria răspundere! Volumul I din trilogia ,,Asha": Începutul. Carte inspirată dintr-o povestire în limba engleză, intitulată ,,College Crush"

PUBLICATĂ LA EDITURA LIBRARUS PUBLISHER ~Povestea băiatului care a învățat să trăiască abia după ce a murit~ Romanul „Ucenicul Morții" se împarte în trei părți: Moartea, Ucenicul și Apocalipsa, abordând teme filozofice și religioase prin urmărirea centrală a evoluției psihologice a mamei și copilului orfan. Partea întâi: Mama vicleanului șarpe redescoperă dulceața existenței prin retrăirea trecutului. Rămâne însă incapabilă să se împartă între datorie și inimă, lucru ce o aduce în pragul colapsului. Va putea Moartea însăși să regăsească în ea Viața? Partea a doua: Despărțit de cea care îi fusese mentoră și mamă adoptivă, Nathaniel trebuie să ia în mâini destinul pentru care a fost pregătit. Dar poate el înfrunta singurătatea? Acolo unde strigătele morților îți fac pielea de găină, nici măcar dragostea de frate nu te mai poate salva de monstrul din tine. Cum poți gusta viața unui adolescent normal când otrava destinului îți curge prin vene? Partea a treia: Bazat pe evenimente din viața tumultoasă a secolului 21, ultima parte a poveștii Ucenicului urmărește decăderea urmașilor lui Adam. Precum fusese mai-nainte scris, Judecata cea dreaptă a Mielului nu cruță pe nimeni. Însă, cum niciun sfârșit glorios nu se lasă scris fără lacrimi, așa nici Moartea nu va primi un loc al ei. Și unde ai putea așeza o mamă cu inima ruptă în două?

**Cartea este in proces de editare. Capitolele se îmbunătățesc pe parcurs, bare with me** - Te-ai gândit vreodată, ce e cu adevărat iubirea? întreabă ea cu sfială, sprijinindu-se lângă el, pe balustrada balconului. - Iubirea? ii repeta el cuvintele, privind foaia alba dintre degetele lui arzând. Un mix chinuitor între speranță și dezamăgire, răsuna vocea lui pe întreg balconul, în liniștea serii. Te poate duce la extaz, ori, din contră, să cazi atât de adânc încât să nu te mai poți ridica. O poți pierde doar pocnind din degete, făcu o mică pauză. Iubirile ca în povești nu există, scumpo. Putin dezamăgită, ea lasă privirea în jos. Nu era de acord. - Asta e ceva ce ar spune cineva care a suferit din dragoste, il tachina ea zâmbind. El ridica din umeri. - Trebuie sa fii capabil sa simti pentru a suferi, râse el scurt, nostalgic. Iar eu cred ca am cam pierdut asta de mult, prințesă. 》》 Incercarea continua de a te iubi pe tine însuți si o obsesie ilogică pentru schimbare. Un haos aspru care urmeaza sa ii mănânce pe amandoi flamand, daca nu reușesc sa devină salvare si refugiu unul pentru celalat. Cu o minte naiva si un suflet inchis e greu sa intelegi si sa accepți acest concept al anarhiei, deghizat in iubire. Astfel, o încercare usor in van, de a face doua inimi sa bată una pentru cealalta, asumându-ti riscul de a ramane pulbere, sub dorinta unei nevinovate emotii. Dragostea. 》》

Uite, poate că nu ai înțeles. Eu nu omor muștele. Eu le permit să trăiască în natură, încerc să nu le limitez la camera mea. Le-am hrănit, nu pot spune că nu. Anul trecut, luna trecută sau la sfârșitul verii. Am făcut-o, de ce să nu recunosc? Îți spun că mi-a plăcut. Am plâns când au plecat și când au murit, știam că am rupt ceva din mine, nu doar din bucata de pâine. Mi-a părut rău, dar am deschis geamul și m-am pierdut în natură. Cover: @oscriitoareamatoare