Luna a răsărit de mult. Fiori de frica, groaza îmi traversează șira spinări și măduva oaselor. Noaptea, somnul, timpul în care ar trebui să mă odihnesc, în care oamenii normali se odihnesc... Au devenit o tortura, o groaznica tortura. Somniferele nu ajuta cu nimic, nu ca m-ar surprinde. Coșmarurile mele sunt demoni ai nopți, vii și chinuitori se înaltă prin visele mele, prin cel mai liniștit moment. Simt fiecare durere din chinurile pe care le visez. Vocile nu mă lăsa și nu ma vor lasă în pace, prea curând. Nu dau nici un semn a se gândi măcar la asta. Cum s-a ajuns la asta? Când? Nu îmi amintesc. Știu doar că noaptea a devenit o cruda pedeapsă. Insa pentru ce păcat oare? -Cartea este în curs de scriere, NECORECTATA. Toate drepturile se rezerva, noua: Darck Lighte, Cold Fire si Dead Roses