❝into the great wide open under them skies of blue❞ mi-au spus să cobor din lumea viselor, dar nu i-am ascultat. 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard

Un cimitir de speranțe e-ntr-o inimă de om; când visătorul moare, visul ajunge deasupra existenței. Dar, când ți-e frică de tine, nici măcar zborul nu te mai poate salva. ,,Dragul meu Flint, astăzi simt că mă prăbușesc. - A ta pentru totdeauna, Ophelia." *copertă realizată de @EchipaBlue*

când realitatea își smulge capul și-l schimbă pe doi cenți cu inima visului.

pentru că fericirea ta e ceea ce mă ține mereu viu;

,,și încă lipesc flori presate pe discul de muzică clasică al nesperanțelor noastre uitate în absurd..." Când stelele cad în și din mine, învelișurile lor de vise și speranțe îmi zdruncină, puțin câte puțin, esența. Îmi găuresc sufletul, îmi vlăguiesc trupul, îmi încoronează mintea cu absurdul și se ciobesc pentru mine, dăruindu-mi lumina lor. Cu cioburile de stele, pot crea petale de flori pe care le pot arunca în vânt. Cu cioburile de stele, îmi pot construi universurile de fum. °copertă realizată de @farrahgemini° finalizată

Un fel de poezie infantilă care mă reprezină. Fără rimă sau uneori cu, uşor de simţit sau prea greu de priceput, cu subînţelesuri şi idei neaşteptate.

În sufletul meu fragil ca de sticlă se pogoară, întortocheată, o disperare a lacrimilor de sidef. Demonii urlă în vânturi sânge, sinapsele neuronilor mei se ard în menuet sălbatic și se desprind de dendrite, spălându-mi cu brutalitate culorile, iar doctorii neființei îmi dezlipesc carnea de pe oase. O sfâșie și o dezintegrează în nonsens. Mă pasă goală, impură. E prea cald în mine, prea strâmt. Vreau mai mult, mai mult. Mai mult haos să se zbată în covatele scobite ale ochilor mei presărați cu pulbere de moarte. Prin haos m-am legat, prin haos am să mă dezleg. Sunt constrânsă să fiu liberă, nu mai pricep. Scrie-mă, domnule judecător, scrie-mi numele damnat în carnețelul cu sentințe și impregnează fiecare literă în veșnicia de cobalt. Lasă-mă să mă sfărâm în fum, și ură, și mii de nopți albe și negre...

Cuvintele îmi strigau cu ecou în minte, cauzându-mi surzirea sinelui interior; îmi băteau la ferestrele irișilor, cicatrizându-mi sticla sufletului și spărgându-mi în bucățele viziunea asupra lumii; îmi curgeau în cascade prin sinusuri și prin gură, lăsându-mă vulnerabilă și sufocându-mă, ca, mai apoi, să mă recupereze din oceanul lor incomprehensibil de filozofie, subiectivism și ideologii și să mă urce pe piedestalul eliberării. Cuvintele îmi săpau în piept ca o gheară găunoasă de genune. Cuvintele mă distrugeau. Într-un miez de noapte, n-am mai rezistat și le-am permis să se elibereze. Mâna mi-a tremurat incontrolabil deasupra foilor de carnet risipite pe tot cuprinsul apartamentului meu. Mi-am colorat palmele cu stropi psihotici de cerneală, am îmbuteliat licurici, praf de stele, pulbere de lună și răsuflare de diamant, m-am măritat cu abstractul și mi-am strâns la piept, avar, eul liric, printre zgomotele stiloului scrijelind hârtia. Ochii mi-au scăpărat în întuneric, a beatitudine. Și am scris scrisori. Iar, cu fărâmele de ventrilocitate rămase, mi-am pictat trupul lumesc, efemer, și mi-am reîntregit spiritul. cover by YOONGBERRY.

⚠ Povestea asta contine limbaj licențios. (Dăă!) ⚠ V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă când ți se duce vestea că ai "cel mai marfă cur din școală"? Ei bine, nu devii nimic altceva decât acea parte a trupului. Din cauza lui Nathan Marley, nu mai am identitate. Sunt un cur. ✔ cartea II din seria "Fetele Bune Sunt Supraestimate" ✔ cartile din serie n-au legatura una cu alta ✔ feminism at its finest ✔ 16+ din cauza violentei, limbajului licentios si temelor abordate, cititi pe propria raspundere #6 în ChickLit 05.01.2017 #5 în ChickLit 07. 01. 2017 #3 în ChickLit 09.01.2017 - also locul #69 in Teen Fiction pe 05.02.2017 - #1 în ChickLit 11.06.2017 #50 în Teen Fiction 13.08.2017 #43 in Teen Fiction 14.08.2017 © 2017 -Bumblebee-. All Rights Reserved.

"sunt uscate, dar totuși frumusețea se strecoară prin ele." original ; all rights reserved » @venustic