Oricine își dorește o a doua șansă. Oricine dorește să întoarcă timpul pentru a repara greșeli sau pentru a schimba decizii. Dar dacă aceasta râvnită ,,a doua șansă" nu este așa cum ne imaginăm?! Dacă intr-o zi viața îți răpește identitatea, familia, amintirile, trăirile, iar in următoarea te aruncă intr-un nou infern?! Dar dacă ai tot ce îți dorești la picioare?! Dacă mașinile, proprietățile, bijuteriile, banii sau influența nu sunt îndeajuns pentru a-ți îndeplini scopul, planul construit de o viață?! Dacă ai nevoie de mai mult pentru a-ți îndeplini ,,lista"?! Atunci două destine se vor influența reciproc, vor face cunoștiință cu abisul surescitării. Unul se va prăbuși, iar celălalt se va înălța, in timp ce unul deslușește tainele, iar celălalt le adâncește. Vor cunoaște exasperarea, dar nu își vor dori sa o părăsească căci pe ,,lista" fatalității sunt scrise numele lor.

{ Cartea nu este editată, sper să reușesc să mă ocup de asta în timp ce scriu și la următoarele capitole } Fusese educată să iubească aerul, pământul și tot ce însemna țara ei. Să facă pentru familie și pentru țară cât mai multe sacrificii, să se supună și să întemeieze o familie mare care să ducă renumele Northumbriei mai departe. Edith era pe cale să își împlinească destinul, țesut cu grijă de către tatăl său. Totuși, cum nu s-ar fi așteptat niciodată, soarta dar și țara îi sunt zdruncinate din temelii de către cele mai neumane și needucate brute: vikingii. Coperta și separator realizate de: @BiancaStoica8

Într-o lume în care ființele mitologice chiar există, răul își face simțită prezența aducând cu el spaimă și groază în sufletele semințiilor. O eră în care un rege puternic ajunge la conducerea Mirkwood-ului, rege ce dă dovadă de măiestrie, dar și de cruzime în același timp, având un sânge rece ca gheața. Trădează încrederea unor prietenii de mult legate și aduce frică în inimile dușmanilor săi. O eră în care elfii au cea mai mare putere dintre toate semințiile din Middle-earth și dincolo de el.

Proză scurtă. Pur și simplu... ficțiune.

Pentru că iubirea nu înseamnă doar inimioare și ursuleți. Ce faci când te pierzi în ea? Cum recunoști linia de demarcație în plină frumusețe a dragostei și cum te oprești?

Poate nu m-ai observat niciodată. Eu te-am observat pe tine. Nu sunt cineva. Pot să fiu cine vrei tu. Nu sunt specială, nu sunt ca celelalte eroine din cărți şi filme. Nu am calități de arătat şi, deşi am foarte multe slăbiciuni, nu am lăsat pe nimeni să le observe. Nu pentru că nu ar fi acolo, ci doar pentru că nimeni nu mă cunoaşte suficient de mult încât să le descopere. Nu sunt cineva, nu sunt nimeni. Sunt doar singuratica ce observă lucruri, dar niciodată nu le spune mai departe. Poate o să vă spun la un moment dat de ce fac asta. Dar nu acum. Cover by @darkface34