¶Întuneric când el se pierde în violență, Lumină când ea zâmbește orbitor.¶ ¶Disperare când el simte că se sufocă, Speranță când ea apare și aduce o rază de soare.¶ ¶Suferință când oamenii din viața lui îl înjunghie cu zâmbetul pe buze, Fericire când ea fuge pe holurile liceului surâzând colorat.¶ ¶Adrenalină când el își pune viața în pericol, Siguranță când ea apare și brațele ei dăruiesc îmbrățișări pline de iubire.¶ ¶Nebunie când el alunecă în Nirvana lui sângerie, Rațiune când ea intervine și calmează tumultul.¶ ¶Noapte și Zi. Lună și Soare.¶ ¶Ramon Van Doren și Aria Monroe.¶

Nu moartea m-a înspăimântat, ci liniștea ei. Am rămas prins între suflare și pământ, între vină și uitare. Nu știu dacă încă trăiesc sau doar continui să simt. Dar știu că, atunci când ochii nu se închid, nici sufletul nu se odihnește.