~Iubește-mi păcatele atunci când nici chiar Dumnezeu n-a făcut-o.~ "-Ești diavol? Pune întrebarea după ce realiză ca nu prea aveam de gând să spun ceva pur și simplu. Mă ridic de jos, trecându-mi degetul mare peste buza inferioară. Sufletele de om erau destul de gustoase, însă cum am spus, faptul că nu au consistență, este deja iritant. Îl privesc suspicios și îmi arcuiesc o sprânceana, trecându-mi degetele prin păr. Pentru câteva secunde mă întrebam de unde știe, însă în momentul în care îmi ating coarnele, realizez de unde știe. Uitasem de chestiile astea din cap. Râd sec și mă apropii lent de el. Deja asta era, nu aveam de ales, dacă știa si el, trebuia sa îl omor. Nu riscam sa las dovezi sau martori până la urmă, deși el nu avea dovezi, însă mai bine sa nu risc sa stârnesc un haos in întreaga lume. -Mă întreb ce cauți aici, chicotesc vag și îi dau o șuviță din par de pe frunte la o parte, după ce m-am apropiat lent de el. Îmi urmărește atent fiecare mișcare și expiră greu. Îi simt corpul tremurând, de parcă îi era frică de mine. De parcă îi făceam doar rău doar cu simpla mea prezența. De parcă avea vreo idee ce aveam sa fac in continuare. Însă, deși în acest întuneric, mă puteam pierde în continuare în culoarea albastră a ochilor săi. Chiar si asta am făcut, pentru câteva secunde. -De ce l-ai omorât?... Voi, diavolii, nu aveți suflet, strigă la mine furios și fuge spre cadavru, lăsându-mă singur iarăși." Cuvinte: 76,580

La putin timp dupa nasterea celor doua gemene ale Iadului, un razboi a fost izbucnit. Pe Pamant, in Iad, in Rai, doar pentru dominarea regatelor. Atena si Zhavia au fost trimise departe si despartite una de alta de catre mama lor pentru a nu fii gasite de inamici si ele,datorita puterilor sale nemarginite, sa fie exploatate. Cele doua nu stiu de existenta sa. Poarta Iadului este distrusa si nu se pot intoarce acasa. Haita in care s-au nascut ele si mama sa, este distrusa. Singura lor speranta sunt sufletele lor pereche.

Aidan Lunas, un tanar varcolac ajunge printr-o intamplare nefericita in haita celui mai temut dintre conducatorii de varcolaci, Griffin Blackwood. Ceva straniu se intampla atat cu el cat si cu liderul haitei. Cei doi ajung sa se indragosteasca, dar au multe obstacole in cale si nimeni nu stie cum vor trece peste ele.

Yuri Seki, spionul de 19 ani, cel care-l ajuta pe tatal sau adoptiv sa zdrobeasca concurenta periculoasa de pe piata Niponiei. Cel care poate aduce cel mai secret dosar al concurentei, care isi face treaba de spion de mai bine de doi ani. El, incapatanatul, mandrul si orgoliosul Yuri Seki, se va lasa dominat de asa-zisul lui dusman, Dante Jonas, care il face sa isi piarda mintile cand vorbeste cu acesta. Yuri, cel care pana acum nu credea ca el, tocmai el, o sa se indragosteasca si o sa zica cele doua cuvinte... tocmai unui barbat. Isi va calca Yuri orgoliul si va accepta acest sentiment, sau va facea cea mai mare prostie, si anume sa ramana incapatanat si sa-l piarda pe Dante. Va reusi el sa spuna cele doua cuvinte, va reusi sa admita ca e gelos pe un blond? Pe un blond care l-a avut pe Dante de mai multe ori in pat? Asta e numai decizia lui, cea de a accepta dragostea unui barbat sau de a ramane singur continuandu-si viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018

Nu crede în iubire. Nu a crezut niciodată. Definiția îi este necunoscută și este convins că nu o va afla vreodată. Iubirea nu schimbă oameni care nu vor să fie schimbați. Dar îngerii se lasă corupți de demonii potriviți... ©Toate drepturile rezervate BiianccaE martie, 2018.

Tăcut. Ea vorbește prea mult. Impulsiv. Ea gândește prea mult. Indiferent. Ei de ce îi pasă atât de mult? Când Nissanul oprește în dreptul casei numărul 13, Universul decide că viața placidă a Rheei are nevoie de puțină... viață. Veșnic e cuvântul pe care îl capătă în decursul fiecărei zile. El. Nu ziua. Nu ea. Doar el. © Toate drepturile rezervate, BiianccaE noiembrie 2017

A doua serie din cartea ❝Hadès❝ ❝După ce Hadès se sinucide socotind că nu își mai găsește locul în lumea asta, crezând că își risipește răsuflările într-o lume sub nivelul lui de toleranță, având abilitatea să descopere că scena s-a stins pentru el și a încheiat propriul său acord cu viața - Nina rămâne cu sechelea iubirii și începe să delireze, ramânând stabilă și conectată cu lumea reală doar prin tratamente, având un diagnostic pus - schizofrenie. ❞ Finalizată după ce a fost recent modificată, cartea conține agresiune verbală și fizică - conținutul este destinat strict publicului major.

❝El era rece - îi simțeai respirația cum îți oprește pulsul, ea - caldă, inocentă și cu niște ochi prin care îți puteai vedea visele. El cu ochii negri și lipsiți de suflet, ea era ziua și el completa noaptea, Hadès și Nina erau furtuna și vântul. Să te iubesc e mai presus de mine, să te ating a devenit o fantezie. ❞ Finalizată. Cartea conține greșeli multiple de gramatică, scene detaliate la nivelul mediu. Am păstrat-o în varianta originală.