„Adieri poetice" - portiță de evadare din temnițele cotidiene. Refugiu liric, spuzit în cuget, vis, meteahnă și prelungă meditație. Batere de vânt în treacătul apusului ce răsfiră șuvițe și întinderi de codri, se-alungește peste holde unduitoare, livezi mănoase și ograde, apoi zăbovește la murmurul de lac, înspumează pâraie, clatină șuvițe de râu și, cu o ultimă răbufnire, înalță creștete de valuri.

"Frâu liber dezmierdării nu'i da prea mult. Până și jurămintele cele mai strașnice par vreascuri în focul sângelui..."

Să asculți de oameni pentru un minut Te vei transforma în pură jucărie Tre' s-asculți de tine şi nimic mai mult Şi să construieşti fără ca ei să ştie.

Când nu am ce face Fac ceea ce îmi place

Poezii născute din tristețe.

Cele mai frumoase poezii

Las durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.