Fata palidă
,,Răceala pământului mă ținea imobilizată. Și totuși mă mișcam și mă priveam parcă din exterior. Nu mai simțeam nici durere, nici foame, ci doar o răceală ce dispărea treptat. Mi-am trecut mâna prin fața ochilor și mă uitam la ea. Devenea din ce în ce mai transparentă, fiind conturată doar de o linie fină, albicioasă...