,, ― Știi, Ellene, deși nu poți vorbi, reușești să transmiți o poveste mai frumoasă decât oricine altcineva. Îl privesc, neștiind ce aș putea să scriu pe hârtia din fața mea. Cum aș putea eu oare să răspund unei astfel de fraze? ― Știu cât de nătâng sună, dar... vorbește-mi, Ellene." Ellene a fost înzestrată cu multe daruri, însă vorbitul nu este unul dintre acestea. Deși nu are o viață palpitantă, fata reușește totuși, să vadă frumusețea chiar și în cele mai neimportante lucruri. Biblioteca era refugiul ei până în ziua în care camioneta învechită parchează în fața acesteia, iar Kay devine noul ajutor de bibliotecar. Lucrurile urmează să se schimbe pentru amândoi în momentul în care se cunosc și reușesc să descopere ceea ce le-a fost străin până acum. Dragoste/Dramă/Comedie (din când în când) ______________________________ Pe copertă: ,,Te iubesc" în limbajul semnelor.

„Orice poveste are un început, uneori imprevizibil, alteori plăcut. Povestea mea a început cu sfârşitul tuturor existențelor. S-a întâmplat într-o noapte când stelele s-au desprins de cer, întunericul a dominat lumina, trupul meu a vibrat şi pentru o singură clipă am putut să simt o pulsaţie fragilă a inimii. Târziu, însă, am realizat că nu inima mea pulsa, ci inima lui. M-a privit şi cu un singur zâmbet am ştiut că o să respir prin el pentru tot restul vieţii mele."

A privit cladirea uriașă din fața ei, ce putea fi numită cu siguranță castel, și în acel moment un nod i se pune în gât... Știa...pur și simplu știa că odată cu primul pas pe care îl va face dincolo de porțile uriașe de fier se va afla într-o altă lume, o lume în care totul e permis și minciuna nu este o încălcare firească a legilor universului, e doar un drept și o armă pe care și ea va trebui să și-o asume în lupta sa pentru adevăr. O lume a secretelor, o lume în care ea se aventura cu bună știință pentru un scop, credea ea, nobil... dar care la fel de ușor și de nobil i-ar putea aduce tragicul sfârșit... "Oh, dulce și fragilă Sofi, vei putea tu oare suporta ceea ce viața și destinul ți-au înșcenat pe la spate? Vei putea tu oare învinge răul și ispita pentru a triumfa ca o războinică ce ai fost menită să fii? Sau oare îți vei găsi sfârșitul ca o consecința a ceea ce ești defapt..." -cel ce te iubește cel mai mult și crede în tine, frumoasă Sofi Într-o lume în care minciuna e singura armă ce poate ucide..... Ești sigur că știi cine ești? # 02 ficțiune adolescenți 11.10.2015

Inima lui nu bate niciodată mai tare. Rațiunea lui nu se lasă intimidată de către inimă. Visele lui nu se spulberă de realitate. Puterea lui nu se trage din slăbiciune. Nici gustul amar al iubirii lui nu înseamnă plăcere. Tot ceea ce se învârtește în jurul lui nu este contradicție. Este răceală. Ură. Și întuneric. Este războiul unui suflet blând. © Toate drepturile rezervate, BiianccaE 2017

Eden Van Baarle se considera o persoană relativ simplă, care, la fel ca orice altă persoană, avea propiile plăceri. Din fericire pentru ea, le putea număra pe degete și erau exact patru. Din păcate pentru ea, acestea coincideau cu viciile sale. Când al cincelea viciu își face aparția în viața ei, Eden constată două lucruri. Din fericire pentru ea, încă își poate număra plăcerile pe degete. Din păcate pentru ea, viciul cel din urmă se poate dovedi cel mai complicat și devastator dintre ele. Și, deși mi-ar plăcea să cred că aceasta este povestea lui Eden și a viciilor ei, lucrurile nu stau deloc astfel. Aceasta este povestea lui Eden și a ultimului său viciu. "- Ce pot să zic? Van Gogh este unul dintre viciile mele." Îi mulțumesc Laviniei ( @Lavinia-Ciobanu) pentru poeziile minunate, publicate sub titlul "Refugiu". Toate poeziile ce vor apărea în această carte sunt, de fapt, creațile ei. Lara Virgo, august 2018

Era un suflet liber și sălbatic, dornic de dulcea ei atingere și șoaptă. Romeo crea haos acolo unde putea fi numai armonie, adică în inima ei. July schițează zâmbete, trăiri și uneori chiar planșe, iar atunci când Romeo descoperă mesajul fiecărei opere de artă, se îndrăgostește de gingășia liniilor și profunzimea contrastelor. Fiindcă July e un contrast între aparență și esență, afișând o persoană simplă, ce are de fapt un caracter mai complex decât Romeo și-ar fi imaginat vreodată. Iar Romeo are nevoie de toate zâmbetele și afecțiunea ei, fiindcă doar așa poate aprecia persoanele din jurul său.

Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor. Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire. Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale" din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască. Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă. Toate drepturile rezervate lui Jennifer Niven.

A nu se citi fara imaginatie, eu nu stiu ce-i aia poezie.

Enidy nu s-a gandit nici o clipa ca propria mama o va trimite la psiholog pentru ca refuza sa isi dea masca de pe fata jos. Nu la orice psiholog, ci la unul ciudat si usor de placut care isi pune pacientii sa fie psihologii unii altora in functie de niste bilete. Si poate ca toata situatia nu ar fii ridicola si complet nebuneasca daca un anumit puscarias vorbaret nu i-ar pica ei. Unul al naibii de arogant si capos, care doreste sa ii dea masca jos. @Original story by July_Bel.

,,Mereu mi-a fost frica de pacate. Asa am fost învatati. Minciuni. Nimic mai mult. Acum as prefera sa ma arunc in flacarile iadului, vindecandu-mi ranile, decat sa-mi las sufletul sangerand in Imparatia Raiului." Atentie, cartea este needitata.