E greu să recunoști lumea, atunci când ea nu te mai recunoaște pe tine. E dureros să îți cauți un loc când ai fost uitat. Dar când nici tu nu te cunoști, iar trecutul amenință să te înghită, doar îngerii te mai pot păzi.

Te-ai dus puiule...prea repede. Nu îți mai era bine în burtica mea? Doamne, nu te mai preface că nu îmi auzi strigătele disperate. Cerșesc de atâtea ore îndurare, însă tu ce faci? Preferi să mă desparți de bebelușul meu și să îi lași pe restul să mă mintă că ai avut nevoie de îngerașul meu lângă tine. E drept să lași o mămică fără singura ei sursă de viață? E drept?