outdated story. written in early 2013 Nu putem contempla amintiri prin fapte, ci prin vorbele pe care le scoatem la iveală din pânza prăfuită a trecutul, chiar dacă el este cinic, acid şi dur. Acesta ne supune şi ne îndeamnă spre hazardare, el singur ştiind că-şi riscă viaţa.

”- Pentru totdeauna? îl întreb, și buzele i se curbează într-un zâmbet. Își împletește degetele în părul meu și râde, dar are o notă tristă în voce atunci când răspunde. - Cum altfel?” Se spune că oamenii trec peste morți și vise ca să salveze ceea ce iubesc. Ivan, un tânăr din Rusia secolului optsprezece, deschide fără ezitare o cale către o lume mai reală decât Biblia, mai neiertătoare decât arhangelii, și mai aproape de noi decât raiul. Ființe pentru care viața e un moment între amiază și cină îl farmecă și îl dezgustă totodată, iar, în încercarea de-a-și salva sora, îmbrățișează pierderea umanității cu brațe albe, moarte, albe.