"Deci, n-ai mai fost niciodată sărutată, eh?" credits to lilacniallpls.

Un inger cazut,care si-a dat aripile pentru binele parintiilor sai.Dupa ani de ascuns si de fugit,insi i-a inima rupta in dinti,si se intoarce in orasul in care toate au inceput,insa nu se asteapta cand aici gaseste ceva neasteptat,ceva real si ceva cae nu ii va mai da drumul niciodata,sau sa spun cineva?

"- Da? răspunde, întorcându-se în cameră, de la baie. Și o văd. O văd așa, îmbrăcată cu o rochie albă, lungă și umflată, exact pe talia ei. Nu pot zice nimic, doar o privesc cu gura deschisă. Harry, ești bine? mă întreabă cu un zâmbet copilăresc pe buzele ei mari. Fac pași apăsați până la ea și îi prind talia cu brațele. - Ești așa frumoasă... îi dau o șuviță după ureche, iar ea își lasă privirea în jos. Obrajii ei sunt rozalii ca petatele unor trandafiri, iar zâmbetul este atât de inocent." Dar viața lor e în continuă schimbare. "Cum ar fi fost dacă tot ce mi s-a întâmplat să fie un vis? Un coșmar amar și crud în care viața mea ia o întorsătură groaznică. Să îmi văd iubitul și tatăl copilului meu plângând la patul meu în fiecare secundă a zilei, să o văd pe mama aproape leșinată pe holul spitalului, să o văd pe Alicia rugându-se mereu când doctorul intră în salonul meu, să le simt durerea tuturor provocată de mine, să îmi văd corpul slăbit stând pe un pat de spital, fața albă ca cearceaful imaculat purtând masca de oxigen, mâinile învinețite relaxate pe lângă corp, burta mea de 9 luni care nu mai e... Să îmi văd fetița în brațele asistentelor, știind că eu mor pentru ea. Asta mi-am dorit, să îmi las copilul să trăiască, chiar dacă plătesc cu viața. Mă dor lacrimile lui Harry, la fel și ale fetiței mele. Mă doare plânsul ei și mă doare că nu o pot lua în brațe."

Un singur suflet ce se zbate între adevăr și minciună. Rezultat al realității mult prea crunte. Închis în propria închisoare. ,,De ce? Oricum nu mai contează, privește unde am ajuns amândoi datorită nebuniei tale!" *poveste cu 2 înțelesuri.

" Ai fost dorinţa mea de la ora 11:11 pentru mult timp. " { 1 propoziţie } #1 în proză scurtă [ 7 decembrie 2015 ] . Cover by me. All rights reserved @Cristall_Horan. ©2015.

Imprejurarile ne schimba, diversitatea intamplarilor la care suntem supusi zilnic ne schimba. Oare exista destin, oare ne putem indragosti la prima vedere si daca da putem uita acea iubire? Coperta facuta de @Whoweiss :* :*

Pentru Elizabeth Mason viața nu putea fi mai simplă și mai lipsită de griji. Faără telefon, curent sau internet, aceasta trăia singură într-o cabană din pădure, dupa ce părinții au abandonat-o, iar bunica ei a murit. Însă inevitabil ceva trebuia să se intample: Ella are nevoie urgentă de ajutor medical. Singura ei problemă? Lipsa banilor. Ce se întâmplă atunci când merge în marea metropolă de la marginea pădurii pentru a cere ajutor, însa nimeni nu vrea să o ajute? Simplu, întâlnește dragostea. Copyright © laters-baby97 2014. All rights reserved. Aceasta poveste este un material publicat și nu poate fi reprodus sau retransmis în niciun fel, sub nicio formă, fără consimțământul scris al autorului. Orice încălcare a acestui drept este o încalcare a legii drepturilor de autor. Este interzisă producerea și vânzarea de copi.

Totul a început cu o palmă. A continuat cu o mulţime de ciudaţi aruncaţi într-o casă pentru două luni. Şase băieţi şi şase fete, plus un puşti şi un profesor. Sunt antisociabili la început, evitându-se, dar se formează grupuri. Până când încep să se cunoască şi devin prieteni. Unii vor mai mult. Alţii se urăsc. Unii sunt prea mici. Alţii prea mari. Unii sunt orgolioşi. Alţii timizi. Dar vacanţa se termină. Nu s-au apropiat. Se întorc la şcoală. Se ceartă. Se despart. Se rup prietenii. Pleacă. Se îndrăgostesc fără să realizeze. Dar, într-o zi de iarnă, ajung în acelaşi loc, citind scrisori.