Nepăsător.Indiferent.Șarmant. Matthew Jefferson este unul dintre băieții aceia care nu cred in dragoste. Un tip bine făcut ce nu își măsoară absolut deloc faptele pe care le săvârșește și care încearcă mereu să ascundă orice EMOȚIE ce îl pătrunde.Asta până când ajunge să simtă,să se atașeze,SĂ IUBEASCĂ,toate datorită ei. Curioasă.Înfiptă.Încăpățânată.Dar totuși plină de emoții ce o năvălesc la fiecare pas,gând,SENTIMENT. Jane Larkson știe că viața nu dă nimic gratuit și că orice ar vrea să aibă trebuie dobândit prin muncă.Cuprinsă mereu în treburi,aceasta nu simte nevoia pentru IUBIRE.Totul până când întâlnește opusul său masculin ce o va provoca din toate punctele de vedere.

„Nu mai pot,Cedric,pur si simplu nu mai pot sa indur tot ce mi se intampla,cine naiba e persoana aia care imi face asta?„ „Linisteste-te Russ si pune-te in pat,doctorul o sa vina imediat sa vada in ce stare mai esti si nu cred ca vrei iar sa stai blocata in camera aia o zi intreaga„ „O sa lupt Cedric,o sa lupt cum am facut-o pana acum,doar ca o sa o fac cu toate puterile ce mi-au ramas!„ „Da Russ,acum linisteste-te si culca-te„ spuse Cedric in timp ce tragea patura peste mine. „Somn usor,Linda„ spune in timp ca ma strange de mana si ma saruta pe frunte. Chiar m-a facut sa zambesc,pana cand l-am vazut ca iese pe usa,da,se pare ca orele de vizita ne-au despartit din nou.

Cum ar fi să te simți singură când ai atâția oameni lângă tine? Cum ar fi să îți rănești prietenii, crezând că ei sunt dușmanii tăi? Aceasta este o poveste despre o fată ce îți dă seama că poate iubi, dar va face asta la timp, sau va fi prea târziu?

”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3