,, Fericirea nu poate fi cumparata cu bani si dragostea nu poate fi dobandita cu forta" Emile Zola

„Primul principiu în viață: să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor." - Marie Curie „Un om tare, când e lovit, îşi sporeşte puterea." - Seneca

Tăcut. Ea vorbește prea mult. Impulsiv. Ea gândește prea mult. Indiferent. Ei de ce îi pasă atât de mult? Când Nissanul oprește în dreptul casei numărul 13, Universul decide că viața placidă a Rheei are nevoie de puțină... viață. Veșnic e cuvântul pe care îl capătă în decursul fiecărei zile. El. Nu ziua. Nu ea. Doar el. © Toate drepturile rezervate, BiianccaE noiembrie 2017

,,Uneori ne întâlnim destinul chiar pe drumul pe care am luat-o ca să ne ferim de el..." La Fontaine

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! ❝Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte. Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce. Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura. Zhavia iubește - răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii -, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile. Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate. Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.❞ Copyright © 2018 A. Stephanie