Cel mai dulce pacat,se tranforma peste noapte in cel mai cumplit dezastru,iar dupa o copilărie desfășurată pe mulți cai putere,ma trezesc fara sa vreau intr-un coșmar. Atunci cand Krypton dispare fizic de langa mine,simt cum sufletul imi e făcut bucati,doar ca indiferent de cât de tare ajunge sa ma doara acest calvar,niciodată n-am sa-l pot elibera pe el de fiinta mea. "Si poate ca o sa spuneți ca sunt nebuna...dar cu toate ca-mi fac rau cu mana mea,continuu sa ma inec in oceanul durerii pentru ca alta cale nu am si nici nu cunosc,dar nici nu vreau sa aflu,deoarece el era si este totul,iar acum ca a dispărut,universul se distruge tot mai mult in jurul meu,insa o data cu devastarea lui nu vrea sa ma spulbere si pe mine. Si atunci ma întreb,oare de ce mai trăiesc? Si cat o sa mai dureze chinul asta? Cand anume o sa se termine totul? Fiind ca doar dispariția mea ar putea sa puna capat acestei agonii. Sau vreo minune,dar ea n-are cum sa apară în viata mea și nici cum sa aibă un asemenea impact incat sa-mi reseteze viata de la un capăt la altul."

Ce înseamnă durerea? Pentru mine una...durerea este egala cu succesul. Datorita ei m-am tranformat si am facut-o in bine,pentru ca mi-am dorit sa ma ridic. Am vrut sa prind aripi și sa zbor,ca sa-mi demonstrez mie ca pot. Si da...in tot întunericul ala pot sa zic ca sunt o norocoasa fiindca am avut capacitatea sa nu raman in el. Pentru ca exista suflete ce nu se mai ridica de la pământ și se pierd prin negura chinului. Dar pentru mine orice șut în cur a fost un pas inainte. Orice durere s-a tranformat intr-un final in castig. Fiind ca ea vine la pachet cu lecții. Unele foarte grele,dar toate au la baza un scop. Iar pe mine greul,m-a ambiționat. M-a făcut mai puternica. Mi-a pus mintea la contribuție si-am devenit strategica,agila si determinata. Pentru ca,acea cruzime cu care am dat de cateva ori fata,n-a făcut altceva decât sa ma slefuiasca. M-a maturizat. M-a responsabilizat. M-a întărit. Iar mintea mi s-a ascuțit. Simturile mi s-au dezvoltat și corpul mi-a devenit precum o stanca. În anii de durere m-am autodepășire si pot sa spun ca m-am trezit la realitate. Fiindca durerea m-a calit, Iar dacă exista o perioada in care blamam loviturile de la viata, Astăzi privesc in spate fara urma de regret. Pentru ca ceea ce sunt in prezent nu as fi putut sa devin niciodată dacă totul in viata mea era roz sau fără urcușuri si coborâșuri.

„Cofetăria sufletelor" - o poveste despre dorință, durere și vindecare Mara Stanciu, o tânără cofetăreasă cu mâinile mereu dulci de la frișcă, dar cu inima obosită de griji, duce o viață modestă într-un București care nu i-a fost niciodată blând. Își poartă trecutul cu discreție, fără să aștepte nimic de la viitor - până în ziua în care el intră în cofetărie. Andrei Dima, om de afaceri influent, văduv de aproape doi ani, vine doar pentru un tort aniversar comandat pentru fiica lui. Dar privirea acelei fete fragile, sinceritatea din ochii ei și căldura pe care nu o mai simțise de mult îl zdruncină. Ce se întâmplă când două suflete din lumi opuse se ating fără să-și propună? Poate o iubire tăcută să vindece răni adânci? Sau tentația de a iubi din nou este prea riscantă pentru un bărbat care a pierdut totul... și pentru o femeie care n-a avut niciodată nimic? „Cofetăria Sufletelor" e o poveste despre atracția interzisă, despre redescoperire și curajul de a alege dragostea atunci când pare cel mai greșit moment.

- Nu se va atinge nimeni, de nici un fir de par de-al tău... - Nici măcar tu? - Eu... eu te voi atinge peste tot... - Sa nu fugi de mine... Sunt un prădător. Ma vei determina sa te vânez înverșunat. Și când te prind în gheare... Nu-ti mai dau drumul. Nu vreau sa te sfasii, micuțo. 👇https://bit.ly/DescatusatdeAlexandraBohosian 👀

|Vol 4| |Seria Străzile| Desi e de la sine înțeles ca o data ce ai apărut pe lume,viata iti e un maraton,peste mine a dat ghinionul fiind ca m-am născut intr-o familie ce m-a obligat de mic sa lupt ca sa infrunt mai multe nenorociri decat un copil obisnit. Si-as putea spune ca de in locul meu ar fi fost pentru scurt timp orice adult normal de pe strada cu siguranta si-ar fi pierdut mintiile daca ar fi fost pus fata in fata cu iadul meu. Dar...asa cum se spune...raul este un bun necesar,iar eu din el am învățat ca de nu-l tai de la radacina,riști sa te pierzi in intunericul mintii. Insa...pana cand apele in jurul meu au ajuns sa se liniștească,pot sa zic ca patimile mi-au mancat sufletul. Un suflet ce pentru mine ajunsese sa nu mai conteze,dar care facea toti banii pentru ea. Pentru femeia ce a fost capabila sa-mi ierte păcatele fiindca a văzut în mine mai mult decat sangele mostenit ce mi-a patat din naștere întreaga fiinta.

Drako, versiune rescrisă Eu pentru el sunt un nimeni. El pentru mine e un semn de întrebare. Sau poate un semnal de alarmă. Nu suntem prieteni. Nici măcar cunoștințe. Dacă nu s-ar fi dărâmat acea piesă de domino care să pună tot haosul în mișcare, probabil că nu ne-am fi trezit niciodată unul pe orbita celuilalt. El spune că îmi disprețuiește - râsul, naivitatea, bunătatea și credința. Eu spun că e un băiat trist. Întunecat. Mult prea pierdut. Mult prea periculos. Ar trebui să mă țin la distanță de el El ar trebui să se țină la distanță de mine. Dacă amândoi știm asta... atunci de ce ne împotrivim propriilor rațiuni? ©️ KIERA ASLOG 2024

Aceasta este versiunea nouă și finală a serie „Iubirea mi-a salvat viața". *** Când viața ta e haosul perfect din care nu reușești să ieși, tot ce îți poți dori este o cale prin care să tai firul acestuia pentru ca totul să se termine mai repede. Să poți respira mai ușor. Să poți face un pas spre mai bine. Să poți să îți reîntregești sufletul și să-ți lipești inima bucată cu bucată. Dar ce te faci când dintr-un coșmar ajungi în altul? Legătura stranie care o leagă pe Christina Raya Grant de el îi pune forțele și limitele la încercare, în timp ce emoțiile și sentimentele par să o întărească. Egoist. Nebun. Plin de sine. Direct și sincer. Un nemernic declarat până în măduva oaselor, Augustin Damien Rivera este bărbatul râvnit de toate femeile, însă niciuna nu i-a putut vreodată doborî zidurile. Toate astea până la ea, fata cu ochii deosebiți, cu irisuri în culori diferite. Cu un plan bine stabilit și dornic să demaște adevăruri, crede cu tărie că fiecare mișcare pe care o face e una corectă. Însă karma are alte planuri decât ale lui, căci diavolul în sine îi călăuzește pașii. Lumină și întuneric. Două elemente care se îmbină într-o armonie presărată cu pericole și moarte. Două suflete a căror drumuri s-au unit printr-o legătură predestinată acum mult timp în urmă.

Fata in fata cu doua lumi sta un zeu cunoscut ca fiind cel al raului,al violentei,al dezordinii si al furtunilor din desert,iar dincolo de bariera ce desparte haosul de pace se afla o muritoare. Dar nu una obișnuită. Ci exact aceea care a reusit sa scoata la iveala din adâncurile lui toata dragostea cu care e capabila sa iubească inima sa haina. L-a făcut sa se bucure de fiecare apus,de strălucirea fiecărei stele din noapte. L-a făcut sa rada și sa danseze,dar mai presus de toate,i-a făcut inima să cânte pe acordurile celor ce ei i-au zvacnit in piept facand astfel sufletul zeului sa se simta din nou liber. Asta pana cand a dispărut si-a lăsat în urma ei o liniste atat de apasatoare incat inima zeului a încetat sa mai bata,sa mai danseze si sa mai cânte. S-a redus singura la o tăcere deplina,iar in locul ei a început focul sa pulseze cu răutate prin venele lui. -O sa ne revedem...imi promite cu ultima gura de aer ce-o mai are in plamani in vreme ce bratele mele ard in jurul ei ca sa o mai țina inca putin departe de moarte. "Sunt constient de lucrul asta. Pe noi indiferent de lumi,ne despart doar cateva bătai de timp,dar n-am cum sa raman relaxat cand stiu ca urmeaza sa o pierd pentru o perioada. Cum sa o fac cand in ochii ei imi găsesc fericirea si-n bratele sale mângâierile ce reușesc ma tina viu? N-am cum. O data ce dispare stiu ca am sa pierd o parte considerabila din mine. Mai exact acea bucata care a fost in stare sa ma aprinda si sa ma încinga datorita iubirii neasteptate ce-a luat naștere intre noi,iar o data cu ea mi-a făcut si inima cruda din piept sa mi se înece in dulceata dragostei."

❞ Pentru că nimeni, nicăieri, nu m-a rănit atât de mult pe cât ai făcut-o tu.❞ Yassmin ascunde în spatele fațadei de băiat rău o viață zbuciumătoare. Pandora ascunde în spatele fațadei de fată populară o personalitate plină de insecurități. Amândoi poartă măști sudate și amândoi mărturisesc că au o părere proastă unul despre celălalt. Atunci când primesc ca temă să se descrie reciproc, aceștia concluzionează prematur că lucrarea lor va fi plină de lucruri superficiale. Însă cu cât ajung să se descopere, cu atât află că etichetele sociale sunt eronate și că fiecare om are o poveste nespusă. Cine ar fi crezut că băiatul rău și fata populară au atât de multe în comun? Însă, mai departe de atât, există o șansă la fericire pentru cei ca ei?