Ochii lui trişti, distanţi, atitudinea rece, postura ameninţătoare şi acele cicatrici. Aşa îşi ţine Damien Assante sufletul la adăpost de oameni. A întâlnit prea mulţi demoni ca să mai creadă că există şi îngeri. Până când o nuntă pe neaşteptate îl aduce faţă în faţă cu Maya Reds. Ea nu e un înger, îi lipsesc aripile şi harul divin, dar Damien nu ţine cont de aceste detalii. În fond, diavolii umani cu care a avut de-a face nu aveau nici ei coarne sau cozi lungi. Dar Maya e cât se poate de normală, la fel ca el. Zâmbet de milioane, suflet de aur, energie şi poftă de viaţă. Aşa poate fi descrisă blondina care se strecoară ingenios acolo unde Damien nu a mai lăsat pe nimeni: în cea mai adâncă, întunecată şi rănită parte a sufletului. Un început tumultos, o prietenie spontană, o dragoste reală. Pentru că, până la urmă, cum poţi să convingi pe cineva care nu crede în iubire că aceasta există, dacă nu iubindu-l? Încet, fără grabă, oferindu-i timp să simtă.

Ce se întâmplă când şoricelul de bibliotecă nu este ceea ce pare a fi la prima vedere? Ce se întâmplă când Prinţul de Gheaţă - care conduce liceul dupa propriile sale reguli - găseşte un oponent pe măsura sa în cineva total neaşteptat? Pot cele două forţe ce conduc liceul, una misterioasă a cărei identitate nimeni nu o cunoaşte decât sub numele de Mijlocitoarea, şi cealaltă Regele Gheţii, Declan O'Shea, să cadă de acord? Dar cum rămâne cu micul şoricel de bibliotecă ce este prin în mijlocul războiului dintre cei doi inamici? Câteodată, cel mai simplu lucru pe care trebuie să îl faci este să îţi ceri scuze. Dar nu este niciodată atât de uşor pe cât sună. Mândrii vor fi rănite şi aroganţa va trebui să fie lăsată deoparte dacă vor să treacă peste diferenţele ce îi despart ca să aibe un viitor împreună. PS: Coperta facuta de talentata @TempestUV , aici aveti link-ul pentru pagina ei, daca vreti sa ii vedeti lucrarile: https://www.wattpad.com/user/TempestUV

O noapte. A fost suficient ca două lumi total diferite să se ciocnească. Ce se întâmplă atunci când întunericul întâlneşte lumina? Când pericolul e lovit de inocenţă? Când ochii de un căprui întunecat se îmbină cu albastrul sincer? Ea: o fată timidă care a făcut un pas greşit, iar el: tipul periculos pe care niciodată nu ţi l-ai dori să îl întâlneşti. Lumină şi întuneric. Două lumi opuse se întâlnesc. Totul se schimbă. Atât pentru ea cât şi pentru el. Inocenţa ei îl face să se apropie şi mai mult. Atracţie reciprocă, însă trecutul sumbru nu poate fi uşor de uitat. Anturajul lui nu poate fi schimbat. ”E a mea” sunt cuvintele care au schimbat totul. Frica s-a transformat în afecţiune, ambiţia în plăcere. Întunericul este îmbinat cu lumina, senzaţii noi, pericol, plăcere, dragoste. ... totul până când?

"Esti raul necesar dar imi faci atâta bine"

Citește și vezi despre ce e și cartea asta :)) #22 în proză scurtă - 06.04.2017 #15 în proză scurtă - 08.04.2017

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! ❝Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte. Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce. Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura. Zhavia iubește - răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii -, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile. Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate. Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.❞ Copyright © 2018 A. Stephanie

Așa tată, așa fiu. Un rebel în floarea vârstei, ce învârte fetele pe degete. Petrecerile sunt nelipsite, iar mașinile rapide dețin o parte din inima lui. Ca orice amator în iubire, s-a lăsat păcălit de prima fată care i-a ieșit în cale. De atunci, speranța la o dragoste adevărată i-a pierit. Până când, dintr-o întâmplare, a ajuns să se îndrăgostească pe neașteptate de o cicatrice ascunsă de câteva șuvițe blonde. Odată ce i s-a pus pata, nu s-a lăsat până n-a cunoscut-o mai bine. „Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână." (Alfred de Musset)

Hei , cartea este scrisa din primele luni in care am descoperit aceasta aplicatie minunata , nu o sa ma apuc sa o editez ,pentru ca o sa am alte idei si nu o sa mai fie la fel și va rog încetați cu comentariile negative stiu ca nu este perfecta , nici pe aproape , dar asta este ea. #8 - adolescenți 19 /11/2017😘😘 #4- adolescenți 4/12/2017 😘😘😍 #5- adolescenți 12/12/2017😘😍 #6- 23/01/2018 #5-25/02/2018 #2-19/05/2018 #1

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! Se poate comanda de aici: https://bookzone.ro/landings/malakai-a-stephanie/ Nimeni nu știe exact de ce Malakai se îndreaptă spre pierzanie, dând cu piciorul șansei de a avea un viitor strălucit. Iar Hannah nici măcar nu e curioasă. Unii ar spune că a fost un miraloc, dar ea i-ar contrazice. A fost o pură coincidență care avea să-i dea viața peste cap. O dimineață ca oricare alta. Un accident. O viață salvată. MALAKAI nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidențe, supraviețuire, despre prietenie, responsabilități, sacrificii si speranță. Și despre cum uneori partea cea mai grea nu e să salvezi viața altei persoane, ci să o ții in viață. "Nu mi-am dorit niciodată să mă îndrăgostesc, să devin vulnerabilă și să am pumnul unei alte persoane încleștat în jurul inimii mele" ❝Malakai își deschide pachetul de țigări, eu deschid geamul. Malakai își toarnă un pahar de alcool, eu iau cutia cu suc. Malakai deschide televizorul, eu îi trântesc caietul de teme sub nas. Malakai rânjește, în timp ce mie îmi vine să plâng. Malakai mă alungă, iar eu tot continui să mă întorc la el. Malakai e încruntat mereu, eu nu îmi pot ascunde zâmbetul. Malakai urăște, eu iubesc. Și, cu toate astea, când îi spun să se ducă la naiba, el îmi spune că, eventual, se va opri acolo, dar se va întoarce la mine. ❞ Copyright © 2016 A. Stephanie