"Lasă-mă să văd dacă am înţeles...În ultimele trei zile am fost răpită de un zeu, am luat cina cu unul, am fost meditată de el, am încercat să-i dau cu o solniţă în cap şi am avut două crize de isterie... Am omis ceva?" (Avril, partea a II-a, capitolul 1) O experienţă din copilărie te poate marca pe viaţă, acelaşi lucru l-a păţit şi Avril. Încă din primi ani de viaţă ea şi-a impus să dezlege cel mai mare mister al omenirii, un mister pe care îl dezlegi numai atunci când mori... Pentru ea moartea reprezintă decât o poartă spre un univers de cunoastere. Mânată de curiozitate îşi construieşte viaţa în jurul acestui lucru. Nu a îndrăznit niciodată să se gândească că va reuşi. Cu siguranţă nu s-a gândit că regele Infernului, în persoană, o va duce în tărâmul celor morţi şi îi va arăta ceea ce nici un om viu nu ar aspira să ştie. Avril are de făcut mai multe alegeri. Ce este mai importantă: dreptatea sau dorinţa de a scăpa pe cineva drag din ghearele morţii, chiar dacă asta înseamnă trădare? Cine are dreptate inima sau raţiunea? Poate îndrăzni ea să se îndrăgostească de o fiinţă superioară la care niciun muritor nu ar trebui să râvnească? Care sunt adevăratele intenţii ale stăpânului Infernului? Este o călătorie a redescoperirii de sine si a descoperi ce înseamnă să ai speranţă, speranţa de a schimba ceva în lume, speranţa de a te lăsa pradă sentimentelor, speranţa de a învinge graniţele morţii... O poveste inspirată din mitologia greacă din povestea lui Hades şi a Persefonei. Cartea este publicată şi se găseşte în librării. TOATE DREPTURILE REZERVATE!

Ce este durerea? Să iubeşti fără a primii nimic în schimb, sau să fii iubit şi totuşi respins? Să pretinzi că relaţia voastră e roz în faţa lumii, şi totuşi, să fii conştientă de întunericul care vă înconjoară? Să fii o pradă uşoară în mâinile celui iubit, ştiind că iubirea lui se revarsă doar asupra trupului tău gol? Să vrei să pleci, să renunţi, să ţipi şi să te axezi pe propria fericire, dar mai apoi să realizezi că, de fapt, el este fericirea? Să accepţi plecările lui în miez de noapte, doar pentru a se întoarce mai târziu la tine, pentru a-şi satisface plăcerile carnale? Iubirea se manifestă în atâtea moduri diferite, care îţi sfâsie inima şi totodată, te înaltă sper cer. Îl iubeşti, atât de mult încât te mulţumeşti cu atingerile lui pacatoase, întrucât, nu îţi poate oferii mai mult. Devii o simplă jucărie în mâinile lui mari, o simplă placere ascunsă între cei patru pereţi şi draperiile trase. - De ce stai lângă mine? - Pentru că te iubesc într-atât de mult, încât fericirea mea se leagă de tine. - Te simţi fericită lângă un om care nu îţi împărtăşeşte sentimentele? - Nu! Mă simt fericită alături de tine. Tu eşti dulcele meu amar!