Cum m-am îndrăgostit de el? Începând să-i scriu poezii Lăsându-l să-mi alerge prin gânduri Lăsându-l să-mi facă dezordine-n suflet, Doar ca să știu că nu e pustiu...

Cuvintele au fost trecute prin noroi, prin iubire, prin vrajbă, prin durere, prin frumusețe și haos. Cuvintele nu-mi aparțin, ele sunt parte din tezaurul global. Cuvintele nu, dar împregnarea din ele, da. Spun prostii. M-am pierdut. Mă caut, mă găsesc și mă târăsc. Prin glod și frunze de pandișpan. Am murit sau încă mă mai chinui?

Poeziile nu sunt precum poveștile, ele trebuie simțite ca ulterior să fie și înțelese.

Nu știu dacă sunt bună sau nu...tot ce știu este că atunci când am sufletul încărcat de fel și fel de sentimente eu scriu...