|pauză| . Când aud numele lui Caelestis Vane, toți locuitorii din Kalavor, regatul Văzduhului, îngheață, iar toate conversațiile se topesc în șoapte purtate de vânt printre umbre. Prințesa, viitoarea moștenitoare a tronului, are sufletul și mintea sfărâmate și înghețate, zdrobite sub sângele pe care l-au vărsat vorbele și mâinile ei, sub minciuni pe care ea însăși le-a țesut. Dar nu asta e problema cu ea. Ci faptul că n-ar ezita, pentru a se înălța, să tragă alte inimi în adâncuri, să calce și să frângă visuri și cadavre. Caelestis Vane e rece; e curajoasă; e nesăbuită; e autodistructivă; e instabilă; e inteligentă; e, oh, atât de înfiorător de încântătoare. Caelestis Vane e un cutremur care spulberă continente cu un zâmbet. Un ocean cataclismic, o respirație întreruptă, o zeitate decăzută, cu aripile frânte și întinate de întuneric, care ar ucide fără să clipească. Însă niciunul dintre oamenii din lume - din niciuna dintre cele cincisprezece - n-are habar de ce e capabilă cu adevărat cea care are aștrii și întreg cerul la picioare. Iar Caelestis asta și vrea să demonstreze. Că-și merită dreptul la tron, lumina, onoarea, renumele și libertatea. Că nu este ceea ce toți o cred a fi. În ziua când împlinește nouăsprezece ani, încoronarea nu decurge conform planului. Lonn, prietenul ei cel mai bun, izbucnește în flăcări, odată cu zeci de alți oameni din Kalavor. Totul se prăbușește în haos. Și ar putea fi cea mai bună ocazie a ei de a se ridica și de a arăta că a fi uman înseamnă și a te prăbuși. Chiar dacă asta înseamnă că zeci de realități, toate cele opt regate și viața ei sunt pe muchie de pumnal, înecate în secrete însângerate, comploturi și trădări mai vechi decât însuși timpul. * cover created by Rosalie_TheDarkLady. Go check her out, her graphics are amazing!

!Fantasy-Romance! Avril Rivera este o adevărată dilemă; una chiar foarte mare. Singura ei dorinţă este să părăsească Norkdeal, împreună cu fraţii ei, pentru totdeauna. Dar ea ştie foarte bine că Theo şi Cole nu sunt Visători, aşa cum ceilalţi o numesc pe Avril, iar vieţile lor nu ar fi cruţate. Doar puterile sale îi ţin pe toţi în viaţă, căci, dacă ea nu ar mai putea îndeplini dorinţele oamenilor, ar fi fost moartă de mult timp. În paralel, Keyron Alston priveşte cum lumea din jurul său se prăbuşeşte şi nu poate face nimic. Singura lui dorinţă este să captureze un Visător şi să-l oblige să-i îndeplinească visul. Avril nu-l consideră mai mult decât Prinţul laş al oraşului în care ea trăieşte. Niciodată nu va creşte în ochii ei, mai ales când, pentru el, viaţa ei nu contează câtuşi de puţin. Totuşi, vor depinde unul de celălalt cum n-au mai făcut-o vreodată, iar ochii, arzând în flăcări, care-l priveau odată pe el, se vor îneca în apă. Toate drepturile îmi aparțin în totalitate. AverkisBllack a realizat coperta.

Exercițiul critic este unul al rațiunii, care implică distanța, o atitudine aseptică fața de text, dar în același timp este și un exercițiu de idei. Copertă : -wanderes

O noapte. A fost suficient ca două lumi total diferite să se ciocnească. Ce se întâmplă atunci când întunericul întâlneşte lumina? Când pericolul e lovit de inocenţă? Când ochii de un căprui întunecat se îmbină cu albastrul sincer? Ea: o fată timidă care a făcut un pas greşit, iar el: tipul periculos pe care niciodată nu ţi l-ai dori să îl întâlneşti. Lumină şi întuneric. Două lumi opuse se întâlnesc. Totul se schimbă. Atât pentru ea cât şi pentru el. Inocenţa ei îl face să se apropie şi mai mult. Atracţie reciprocă, însă trecutul sumbru nu poate fi uşor de uitat. Anturajul lui nu poate fi schimbat. ”E a mea” sunt cuvintele care au schimbat totul. Frica s-a transformat în afecţiune, ambiţia în plăcere. Întunericul este îmbinat cu lumina, senzaţii noi, pericol, plăcere, dragoste. ... totul până când?