„Între timp, la poarta sudică răzbi cavaleria regatului, purtând o luptă acerbă cu celelalte două bestii. Tornade de săgeți, unele cu pana roșie și aprinse în flăcări, altele cu pană neagră, dar stropite cu fel și fel de otrăvuri, cutreierau bolta și se înfingeau în pântecele unsuroase ale dragonilor; aceștia răcneau îndurerați, însă atacul obștiilor îi ațâțară și mai tare. Într-o clipită, o companie fu măturată. Capetele le zburară la zeci de metri de corp, zugrăvind un peisaj sobru. Pe pământul odinioară insuflat de garduri vii, anemone colorate și culturi urieșești de margarete, îngăloșate în foi de salcâm, se prăvăleau acum nestăvilit hoituri și susurau pâraie de sânge." „Însă, ceea ce nu cugetară cele mai înțelepte minți ale Țării Olohrion, ceea ce nu fusese zărit cu ochiul liber și nici cuvântat printre povățuri, ceea ce nu a tulburat cele mai tumultoase râuri și nici cele mai depărtate piscuri de munte erau Morfizorii." O specie nouă de dragoni, născută în inima Pădurilor Tezariene, dezmierdată de străluciul suav al soarelui, la foșnetul de codru și zbaterea spumegândă a cascadelor: ființe mărinimoase, cu solzii ca de lapte, botul plămădit în chip, dinți voluminoși, dar inofensivi, urechi scurte, dar ascuțite și trei ochișori safirii, în care se răscula marea. Pot Morfizorii să salveze omenirea din ghearele celor ce le sunt semeni?" Inspirată din trilogia „Stăpânul Inelelor" și majoritatea legendelor Pământului de Mijloc.

„Adieri poetice" - portiță de evadare din temnițele cotidiene. Refugiu liric, spuzit în cuget, vis, meteahnă și prelungă meditație. Batere de vânt în treacătul apusului ce răsfiră șuvițe și întinderi de codri, se-alungește peste holde unduitoare, livezi mănoase și ograde, apoi zăbovește la murmurul de lac, înspumează pâraie, clatină șuvițe de râu și, cu o ultimă răbufnire, înalță creștete de valuri.