Povestea mea începe cam asa.. Oricât de naspa ar fi,ramane povestea mea. Poate fi despre tovărășie,chiar si fratie. Despre un anumit tovarăs care de ceva timp scrie zilnic. Si încă mai scrie pe a sa hartie Scrie despre viata, despre tot ce "invata" si contează. Poate fi si despre fratele meu, care stie exact cum sunt eu. Si despre alții,care am fost si vom fi ca fratii. Cât vor fi ei,sunt sigur ca nu vor aparea altii care sa le ia locul. Stiind ca ei pentru mine sunt "totul" Si totusi familia care de mic te invata cum sa te descurci in viata. Si te formeaza,ca la fiecare situație sa faci fata. Sa te adaptezi,sa te integrezi. Ca apoi in societate sa devii cineva. Asa cum spune chiar mama ta. Ca sa nu ai parte de toate greutățile care iti vin in "spate". Crescând ai propriul tau mod de-a fi. Prin care sa poți scrie,desena sau orice altceva ce te poate relaxa. Unul alege sa deseneze.. Eu am ales sa scriu despre ce gandesc. Fac parte din categoria celor care isi doresc sa rimeze.

‘it's stupid to say you are already in love! you have only heard her screaming your name!’ that's what harry said that's what i thought too but if only he knew where i would end up calling her friend every night and being best friends with someone who screamed my name on a way nobody ever did she needed me and now she got me ha what do ya think now harry? *smiley face*

To Dylan: i just miss you. - A series of texts in which she experiences depression in the most vicarious way possible, and love is just the tune playing lowly in the background. - [Trigger Warnings for: Depression, Thoughts of Suicide, Self-Harm] [Dylan is a boy, and Anabelle is a girl, to clear things up]

I’m not afraid, my love, I’m sacrificed.

Tu ai ales anii, eu aleg orele. Continuarea cărţii 14 ani. ©2013 by vilhemina / Thormented. All rights reserved. Short Story #1 / Romance #2 > [cover by roadtrips]