Bună! Nu vreau neapărat să citești ceea ce scriu, defapt nu ăsta e scopul meu, nici nu știu de ce sunt aici, dar îmi place sa scriu, orice, de toate, sa corectez, sa scriu iar, sa ma opresc cu zilele pentru ca nu am inspirație, iar apoi sa apară toată deodată. Îmi place sa trăiesc, fiecare moment, clipă, persoană.. Îmi place sa scriu, îmi place sa citesc.. Dragă Jurnalule, cu drag, Dany.

FINALIZATĂ -Bunico, crezi că luna și soarele se pot întâlni doar pe cer? Crezi că ele sunt doar două astre? -Micuța mea rază de soare, tu ești dovadă vie că soarele nu este doar un corp ceresc. Trebuie să ști că soarele este cel ce luminează o încăpere întunecată, cel ce îndruma și încălzește sufletul unui trup înghețat. -Bunico, dacă eu sunt soarele atunci cine este luna? -Nu îți pot spune draga mea. La momentul potrivit vei descoperi secretele vieții și vei înțelege discuția noastră.

Dragă jurnalule, Cel mai mult îmi place la tine Că asculți mereu Fără să mă judeci Sau să-mi spui că greșesc În tine mă refugiez Și încerc să scap de probleme Înșirându-le aici Îți mulțumesc că mă înțelegi Și că mă ajuți Făcând ca lucrurile prin care trec Să nu mă afecteze atât de mult Cum o făceau cândva... Și mai ales că Nu mă lași niciodată la greu Așa cum alții o fac. Mulțumesc.

Propiu-mi jurnal public, in care imi pot arata gandurile liber.

Nu e usor sa fii tocilar. Nu e usor sa ai viata mea. Nu e usor sa fiu eu. Si cateodata cedez. Ma ranesc singura pentru ca durerea provocata de altii sa nu ma afecteze atat de tare. Si pentru asta ma urasc. Urasc ca ma las sa-mi fac asta si urasc ca incep sa ma obisnuiesc. Urasc ca nu pot fi normala. Niciodata. 25.04.2018 - #16 in Fictiune Adolescenti 14.05.2018 - #8 in viata