Volumul 1 din seria "Destinul meu ești tu" aduce în prim plan o poveste în care nimic din ce Theresa Riles crede că știe despre viață nu poate anticipa momentul în care e necesar să se maturizeze. Cariera, familia, iubirea; toate vor atenția ei și niciuna nu e decisă să aștepte până când ea decide că e pregătită. "Destinul meu ești tu" e povestea unei fete salvate din ghearele morții de ceva mai puternic decât universul.. IUBIREA. #1 - fantezie 14.07.2019 #3 - iubire 22.08.2019 #2 - iubire 1.09.2019

Izabella a fost mereu un mister pentru cei ce au întâlnit-o. Mereu rece, tăcută și singură. Alunga repede pe cei ce nu îi puteau face față personalității sale complicate. Nu se străduia să fie plăcută. Credea că îi e menit să fie singură. Dar, când ajunge să cunoască cu adevărat sensul iubirii, nu poate decât să cadă pradă acesteia.

Ochii lui trişti, distanţi, atitudinea rece, postura ameninţătoare şi acele cicatrici. Aşa îşi ţine Damien Assante sufletul la adăpost de oameni. A întâlnit prea mulţi demoni ca să mai creadă că există şi îngeri. Până când o nuntă pe neaşteptate îl aduce faţă în faţă cu Maya Reds. Ea nu e un înger, îi lipsesc aripile şi harul divin, dar Damien nu ţine cont de aceste detalii. În fond, diavolii umani cu care a avut de-a face nu aveau nici ei coarne sau cozi lungi. Dar Maya e cât se poate de normală, la fel ca el. Zâmbet de milioane, suflet de aur, energie şi poftă de viaţă. Aşa poate fi descrisă blondina care se strecoară ingenios acolo unde Damien nu a mai lăsat pe nimeni: în cea mai adâncă, întunecată şi rănită parte a sufletului. Un început tumultos, o prietenie spontană, o dragoste reală. Pentru că, până la urmă, cum poţi să convingi pe cineva care nu crede în iubire că aceasta există, dacă nu iubindu-l? Încet, fără grabă, oferindu-i timp să simtă.

"-nu irosi ce stim amandoi ca ai -o sa incerc sa invat mai bine. imi pare rau! -la naiba,nu incepe! palmele lui lovesc catedra si un pix se rostogoleste de pe masa. il ridic fara pic de emotie punandul pe catalog. -daca ma scuzati trebuie sa ajung la ora de fizica. ies din clasa stiind ca am facut alegerea corecta"

Hope, o fata de aproape 16 ani a indurat prea multe despartiri pe parcursul vietii ei. Aceasta s-a tot mutat dintr-o scoala intr-alta, pana sa ajunga la liceul dorit. Visul lui Hope era sa ajunga sa studieze si sa locuiasca in Anglia. Ceea ce Hope nu stia era ca de ziua ei va merge la un internat in tara dorita. Acolo il intalneste pe Luke...

"Se zice ca ochii sunt oglinda sufletului, dar la cât de inexpresivi sunt ai săi, nu sunt sigură dacă are unul." - Emma Ti s-a întâmplat vreodată să crezi că viața nu este așa de simplă pe cât pare? Că ai putea să renunți la tot cu un singur gest, sau că propria viață nu îți mai aparține? Lumea, așa cum o știam noi, cu bune și cu rele, s-a transformat într-o lupta pentru dominație. Viața însăși reprezintă acum un joc al supraviețuirii, joc pe care mulți dintre noi îl pierd. Și totuși, în toată aceasta teroare a atacurilor și în tot întunericul crimelor apare și o fărâmă de lumină. Aruncată în mijlocul necunoscutului, nevoită să lupte pentru supraviețuire și libertate, Emma reușește să înțeleagă cu adevărat necesitatea nemuririi, cât și secretele nebănuite ale vieții. Iubirea, înțelegerea, sacrificiul sunt doar câteva din esențialele lucruri învățate pe parcursul călătoriei sale spre regăsire. Dar, atunci cand este transformata fără voie într-o ființa pe care o detestă, se depărtează fără voie de cei apropiați ei. Apar tot mai multe piedici care lupta pentru distrugerea relatiei cu persoanele cunoscute, tot mai multe secrete ce o fac sa isi piarda increderea de sine. Oare va putea trece peste tot sau va renunta?

Volumul doi din seria 'Vampirium'. " - Deci Emma vine de la Emilia? - Emma de la Emma. - Nu îți place? Dau din cap negativ de mai multe ori, până când părul îmi acoperă cu totul fața. Încerc să îl îndepărtez, dar eșuez după mai multe încercări și îl las exact în același loc, înfrântă. Nu trebuie să văd dacă știu unde îmi este gura, constat în timp ce mai beau puțin. - De ce? continuă cu întrebarile și abia după ce îmi face semn cu umărul realizez că vorbea cu mine. - Nu știu, pur și simplu nu îmi place. Mi se pare că nu mi se potrivește. - Mie îmi place. - De ce? mă întorc pe jumătate spre el, să îl pot privi mai bine. - Pentru că ți se potrivește."