A fost numită ,,noaptea uitării" pentru că nimeni nu își mai amintește de ea. A fost numită ,,noaptea decepției" pentru că speranța a devenit doar un mit pentru ei. A fost numită ,,noaptea agoniei" pentru că Lydia Silvano înconjurată de cruzime, răutate și întuneric, și-a cunoscut sfârșitul. Nevalia Singer a crezut că poate preveni orice întâmplare din viața ei. Până în acea noapte, când faptele au fost lăsate în mâinile destinului. Deși, parcă totul a fost șters cu buretele, iar acel fragment din viața ei lipsește, are siguranța că nu ea este vinovată de moartea Lydiei, indiferent de toate dovezile care o incriminează. Dave Wrise s-a catalogat singur "laș" pentru că a renunțat să mai spere în oameni. Aceștia trebuiau să realizeze, la un moment dat, că toate acțiunile lor au consecințe. El învățase acest lucru. Deși amintirile acelei nopți lipseau cu desăvârșire, trebuia să își asume că el a omorât-o pe Lydia, indiferent de toți factorii care îi neagă ipotezele.

Departe de adevăr. Timpul trebuie utilizat ca pe o unealtă, nu ca pe o cârjă. Dar Sapphire nu a învățat încă această lecție. Fiind înfășurată în lanțurile trecutului, lui Sapphire Stokes îi este greu să privească spre viitor. Odată cu moartea bunicii ei, Sapphire este smulsă brutal din zona ei de confort. Însă chiar atunci când simte că este gata să lase ce a fost în urmă, trecutul revine mai în forță ca niciodată, zguduindu-i din temelii noua viață. Secolul XXII vine cu noi amenințări, trădări și suferințe. Și o întrebare, căreia doar Sapphire îi știe răspunsul : Ce s-ar întâmpla dacă până și timpul ar avea două fețe? Coperta : @selkkiez (mulțumesc ❤)