A gentle reminder that reality occasionally glitches... and we pretend we didn't notice.

[ÎNCEPUTĂ] 2021 - 2024 [FINALIZATĂ] ,,Lacrimile pot fi grele uneori, Îmi înghețată pe fața rece. Viața asta e secată de culori Și patima n-ar vrea să plece. Plâng peste florile ofilite, Asta-i apă din amar. Durerile astea sunt cumplite Și alți boboci nu mai răsar. Muzica mea din suspine, Mângâie rana de suferință! Mi-e atât de dor de tine, Dar nu este cu putință..." - O Floare Ofilită Locul 6 #poezie - 30.07.2024 Locul 1 #versuri - 07.08.2024 Locul 2 #poezie - 24.09.2024 Locul 1 #poezii - 01.10.2024 Locul 2 #poezii - 31.03.2025

« timpul care nu ne-a mai ajuns » este o colecție de versuri despre absență, dor și momentele pe care le-am lăsat să treacă, crezând că vor dura pentru totdeauna. e despre priviri pierdute în amurg, despre cuvinte rămase pe jumătate rostite, despre drumuri care s-au oprit înainte de a deveni destinații. 2025, ©️sofijaares | poetry

Eu nu am știut niciodată să iubesc, de când mă știu viața mea a fost mereu un plan de apărare..., Tot ce am primit din exterior a fost sub formă de săgeți sau proiectile...cuvinte dure care-mi întăreau armura. "Iubirea" ce-o primeam era un înveliș care ascundea doar foc, durere, lacrimi și regret... Iar eu ca o naivă primeam cu brațele deschise fără să văd ce se ascunde în interior. Dar ai venit tu, ploaia mea de vară caldă și ai spălat toate acele răni... noi și vechi. Ai venit și mi-ai sărutat durerea și plânsul, și amarul... Mi-ai dezarmat armura și ai făcut-o să cadă... m-am dezgolit ca să-mi cunoști firava ființare. Și ai văzut cât sunt de însetată și flămândă de dragoste, iubire, de dor și acceptare. Și ai văzut că femeia dură, puternică și rea, e doar o hologramă ce viața își apăra. Și ai avut răbdare... și ai iubit-o așa, văzându-te pe tine, proiecție în ea... Și ți-ai recunoscut durerile și rănile în ea, ți-ai auzit și plânsul ce doar ea îl știa... Până și scutul, armura ce-o purtam... îți era cunoscută, fiindcă și tu...la fel aveai... Ne-am dat voie unul altuia să fim văzuți așa cum nimeni nu ne cunoștea, cu răni...cu cicatrici... cu semne de durere... Și ne-am iubit fiecare urmă de suferință...fiecare plâns... și urmă de amăgire Și ne-am promis că vechile amaruri în urmă vor rămâne, fără să știm că ne vom mai lovi de ele Fără să fim pregătiți pentru ce urma să vină, fără să știm că ne vom apăra cum știam mai bine...chiar și de noi...

𝘽𝘼𝘿 𝘽𝙊𝙔 | 𝙂𝙊𝙊𝘿 𝙂𝙄𝙍𝙇 Fumul țigării îmi acoperă rănile pe care nimeni nu le vede. Mă pierd în nopți alcoolizate, în pumni înfipți în obraji străini și în durerea care îmi macină sufletul. Apoi, apare ea - timidă, fragilă, prea curată pentru lumea mea întunecată. O doresc. O resping. O rănesc. Dar ea nu se teme. - Ești un blestem! vocea ei tremură, dar nu pleacă. - Iar tu... tu ai venit prea târziu. murmur, stingând țigara pe pielea deja arsă de trecut. Dragoste sau autodistrugere? În final, doar unul dintre noi va supraviețui furtunii. Atențiune, veți regăsi: - Consum de droguri - Limbaj vulgar - Scene sexuale -Consum de alcool -Nuditate -Violență

În inima unei organizații întunecate, unde umbrele păcatelor se ascund în fiecare colț, Caswallan McKinney, un bărbat măcinat de pierdere încearcă să supravietuiasca.După ce a fost devastat de moartea soției și copilului său, Caswallan își construiește o carapace dură, temându-se să își deschidă din nou inima. Întâlnirea cu Freyja Smith o femeie revigorant de sinceră și puternică , îi răvășește sufletul. Atracția dintre ei este irezistibilă, dar toate umbrele trecutului amenință să îi despartă. Pe măsură ce Caswallan se luptă cu demonii săi și cu teama de a iubi din nou, va descoperi că, uneori, cele mai întunecate colțuri ale inimii pot oferi cele mai strălucitoare speranțe. Aceasta este o poveste despre curaj, vindecare și puterea iubirii de a înfrunta cele mai adânci temeri.

Mai toarnă în Suflet un strop de iubire, Mai pune o rază pe chipul tăcut, Aprinde scânteia speranței în tine, Și strigă în șoaptă, mai vreau un sărut ! Așterne tăcerea pe câmpul gândirii Și seamănă dorul de liniște plin, Închină un zâmbet la ce te-nconjoară Și simte în Suflet al vieții destin.

Am uitat să mai fiu Eu și nu știu când m-am pierdut.... M-am "trezit" că îmi e greu să respir și să zâmbesc.... Nu mai știu cât e de mult...sau puțin, dar mă gândesc.... Am uitat cum e să simți, bucuria în privire Am uitat cum să transform acțiunea în iubire. Îmi e dor să mă întorc la esența feminină Dar mă jur... și eu nu jur, că voi fi din nou lumină. Și mă doare cel mai tare, că am vrut să te rănesc Recunosc, cu îngâmfare mi-am dorit să pedepsesc.... Nu mi-e bine.... și mă doare, când știu cât rău am făcut, Mai mult mie decât ție, dragul meu... de-ai fi știut.... Îmi e dor de noi...de mine... îmi e dor să fiu iar eu Să mă simt pe lângă tine, ca pe lângă al meu zeu, O firavă floricică....trandafir îți place ție, Ce păcat că mai mult spinii, au fost în ultimul timp de mine....

( 𝖕𝖔𝖛𝖊𝖘𝖙𝖊𝖆 𝖈𝖆𝖗𝖊 𝖉𝖎𝖘𝖙𝖗𝖚𝖌𝖊 𝖈𝖔𝖕𝖎𝖑ă𝖗𝖎𝖎 ) De ce se numește așa povestea? Scamele se aprind repede și fac foc. Era opărit. My second story. CONȚINE PASAJE DESCRIPTIVE ȘI NARATIVE CU LIMBAJ EXPLICIT‼️