Povestea unei frumoase englezoaică presupusă văduvă acceptă să se căsătorească cu Laird-ul unui clan scoțian doar ca să fie cât mai departe de Londra, rege și de așa ziși prietenii ai fostului ei soț care acum o consideră o pradă ușoară. Dar fratele ei Nicholas le-o ia înainte plătind un preț ca sora lui să se căsătorească cu scoțianul Laird-ul MacBrain. Atenție: cartea este scrisa de Julie Gardwood.

- Tata avea obiceiul să îmi spună că arăt ca o floare, a ales trandafirul în mod special pentru că erau florile lui preferate - Trandafirul de la Raby, a rostit el într-o zi. El zâmbește, țintuindu-mă în continuare cu privirea. Sunt obișnuită de mică să fiu privită, desigur, încă de pe vremea când călătoream împreună cu tatăl meu prin ținuturile blânde și liniștite din nord, așa cum sunt obișnuită să fiu și acum, înconjurată de mulțimea de curteni și nobili, scrutată de toată lumea din cap până în picioare, însă niciuna nu mă face să mă topesc așa cum o face a lui; modul în care el mă privește îmi oferă o senzație în coșul pieptului. Inima nu încetează să îmi bată cu tot atâta putere ca toba muzicantului de pe puntea corăbiei regale; nu e prima oară când simt așa ceva pentru el și constat cu uimire că îmi place, chiar dacă nu voi cuteza niciodată să o recunosc. - York! Ducele de York, strigă un bărbat, chemându-l pe vas, însă el nu pare să audă. Se uită în ochii mei cu atâta stăruință încât aproape că mă clatin pe propriile-mi picioare, de-a dreptul sufocată. Lumina de pe chipul lui pare deslușită - pentru prima oară arată ca un bărbat îndrăgostit de soția lui. - Ești, într-adevăr, un trandafir frumos pentru familia ta, întărește el, râzând, ca și când ar găsi gândul amuzant, însă nu vei mai fi emblema Casei Neville de la Raby, ci vei crește și vei înflori ca să slujești una nouă: trandafirul de York, însemnul Casei mele.

Nu mi-am imaginat niciodată că la 28 de ani o să fiu singură și că cea mai interesantă parte a zilei avea să fie momentul venirii acasă de la serviciu, o baie caldă, apoi somn. Aveam planuri, vise, speranțe, toate năruite cu fiecare relație eșuată. Trebuia să fie vina mea, nu? Doar eu eram factorul comun. Viața mea era liniștită, pe un făgaș cât se poate de plictisitor, asta până când s-a mutat el în bloc. Îl uram, pur și simplu îl uram pentru că nu știam cum să-l gestionez. Încă din prima clipă în care l-am văzut mi-am jurat că nu o să fiu un clișeu, nu aveam să mă îndrăgostesc de vecinul meu. Prima întâlnire a fost cu scântei, în sensul că eu urlam la el, iar el se uita în jos la mine cu o expresie pe față de parcă nici nu meritam efortul. Nu mă înțelegeți greșit, tipul era delicios, înalt, piele bronzată, tatuaje complicate pe brațe și din câte vedeam și pe piept și ochii, doamne, ochii verzi deschis precum firul ierbii. Total sexy, doar că venise într-un moment asa de nepotrivit, încât mă întrebam cu ce greșisem în viața asta?

Numele meu este Zaira și aceasta este povestea mea! Am crescut într-o lume liberă, în care totul era posibil,trebuia să întinzi mâna și tot ce-ți doreai era al tău,dar într-o zi totul s-a schimbat. Timpul nu a mai avut răbdare cu noi și a început să ne scape printre degete. Banii nu mai aveau nici o valoare,iar moneda de schimb era chiar viața ta! Ce mod mai bun de a prețui timpul,decât teama că în orice moment ai putea muri dintr-un capriciu al regelui. Da, regele și monarhia! Cum era vorba aia? Trăiască regele;dar cu ce preț? Am fost cumpărată ca sclavă pentru monarhie la o licitație ținută în piața Regală,dar nu era nimic regal în tot acest proces. Din ziua respectivă, viața mi-a fost dată peste cap și schimbată complet, tot ce-mi rămăsese era curajul de a nu fi ca ceilalți.