De două săptămâni am același vis. Sunt la liceu. Doar că nu mă îndrept spre ultima clasă de pe holul mijlociu, ci undeva la subsol. Însă noi nu avem așa ceva. Nu din câte știu eu. E mult întuneric. Merg cu atâta siguranță pe mine, ca și când aș cunoaște fiecare cotlon. Habar n-am ce e aici, dar cu siguranță nimic bun. Altfel de ce ar fi ascuns? Și apoi el. Sunt fascinată de persoana sa. Ar trebui să îmi fie frică, ar trebui să resimt toată energia negativă pe care o emană, fiindcă asta e specialitatea mea. Ar trebui să fug cât mă țin picioarele, dar nici măcar nu mă clintesc. El se întoarce spre mine și brusc totul devine foc. Inima mi-e în flăcări, iar camera se umple de scântei. Când mă trezesc nu mă mai pot concentra pe viața mea, fiindcă mi-e dor. Mi-e dor de lumea îngropată sub liceul „Orion" și de stăpânul său. Vreau să știu cine e. Ce caută aici. De ce tot face ceea ce face. Vreau să știu totul despre el. Vreau să știu de ce îmi tot bântuie somnul, fiindcă trebuie să existe un motiv. Mereu există. Pentru mine visele nu sunt doar simple vise. Niciodată n-au fost.

Daemen Blakit al II lea. După asasinarea tatălui său, conform legii, este nevoit să se așeze pe tron și să ia ceea ce i se cuvine. A fost privit cu neîncredere și dispreț, atât de supușii săi cât și de inamicii dornici să pună mâna pe Ținutul Focului, cel mai pur dintre toate. Căci cum putea un fiu risipitor după care suspineau toate fetele din regat, un desfrânat, să readucă gloria tărâmului „Royalia"? Au trecut 365 de zile de atunci. Daemen a lăsat lacuri de sânge în urma sa, și-a reîntregit regatul, a cucerit și a supus mii de ținuturi învecinate. Nu a iertat pe nimeni. Și-a câștigat onoarea, respectul și frica. Supușii săi îl onorau, căci adusese cinste pământului lor. Îl respectau, căci faptele nu-i arătau vârsta. Renunțase la perioada sa de sălbăticie și devenise un conducător. Dușmanii nu-l onorau și nici nu considerau că le-ar merita respectul. În schimb împărțeau ceva cu royanii: frica. „Să te temi de pietrele de aquamarin pe care le are înloc de ochi. Să te temi de focul pe care-l trimite înloc de privire. Să te temi de acel rânjet, căci e semnalul pe care ți-l oferă înainte să-ți zdrobească lumea. Să te temi de regele Daemen, fiindcă e însăși moartea în persoană, ascunsă sub un chip divin" Tăcerea lui îți face sângele să fiarbă, căci regele nu vorbește. Oh, nu. Regele ascultă, cercetează, învață. Are mers agil, brațe puternice, picioare lungi. 1 metru nouăzeci de mister, aroganță, putere. Sihara a fost dată în semn de sacrificiu. Mâna singurei fete din Regatul Mării și focul nu avea să le ardă casa din temelii. Dar cum ar putea o ființă ca ea să supraviețuiască în „Royalia"? „E al meu. Îl iubesc. Mă iubește" „Atunci de ce a acceptat propunerea? De ce m-a luat de soție?" strig, incapabilă să îmi controlez furia și amărăciunea din glas Râde. Râde atât de tare, ca și cum ar ști ceva ce eu nu știu.

|Prințesa Diavolului| Lucrezia ar face orice i-ar sta în putere pentru a-și apăra poporul și a pune la adăpost Neamul Cantacuzinilor. E datoria ei în calitate de moștenitoare și și-ar încredința sufletul până și Necuratului. Dar Iadul nu e niciodată prea departe, iar Întunericul o revendică chiar în ziua nunții ei. Lucrezia se învoiește să-i devină ursită celui mai aprig dușman pe care omenirea l-a cunoscut vreodată. Monstrul cu chip de om care răpește noaptea viețile fecioarelor - Diavolul însuși. Atât timp cât consoarta lui nu-i încalcă porunca și nu îndrăznește să crâcnească, sângele nu va curge. Nici al ei, nici ai celor pe care-i iubește. În castelul rece și întunecat însă, iubirea și secretele se urzesc în mare taină și se întrepătrund cu șuieratul vântului și urletul lupilor care sfâșie crestele Carpaților. Ce ar trebui să fie pace se preschimbă în război, iar Moartea începe din nou să dea iama în câmpul cu suflete. Dar ce te faci atunci când chiar și morții încep să iubească? Căci într-un tărâm fără regi, Lucrezia a fost destinată să devină regină. All rights reserved AnnaFeodorovna. Coperă realizată de MeganLight.

Volumul II al seriei "Imperia" Curtea regală nu a fost nicicând un loc mai sângeros decât acum. Imperiul e pe cale să se prăbușească, iar miza supremă pentru care toți calcă pe cadavre s-a transformat dintr-odată într-o coroană otrăvită. Rosalind ar trebui să fie în siguranță. Poartă în pântece copilul prințului și a devenit ea însăși o Mephisto. Dar lumina se poate transforma ușor în întuneric, iar orice speranță se poate sfărma chiar sub proprii ochi. Poate că nimeni nu a fost de la bun început cine a pretins a fi... Mai presus de toate, aproape niciodată dorințele inimii nu se contopesc cu datoria, iar Rosalind se va vedea curând prinsă în capcana propriei iubiri interzise. Secretele încep să se dezvăluie rând pe rând, iar castelul plămădit din aparențe înșelătoare își găsește ușor sfârșitul. Însă orice va fi, sângele va curge... Un rege se prăbușește, în timp ce altul se înalță spre putere. Iar Rosalind își are și ea propriile mișcări plănuite cu grijă. E timpul ca ea să nu mai fie simpla prințesă. Pionul de la început a devenit de-acum un jucător versat. E timpul ca trandafirul să strălucească și să-și capete locul cuvenit... Sau să se lase pârjolit de flăcările dintr-o lume a păcatelor nimicitoare. All rights reserved ©Anna Feodorovna. Copertă realizată de orianaines. ♡

Publicată la editura Ink Publishing House Primul volum al seriei "Imperia" Existența unui om într-un viitor incert pendulează între siguranță și supraviețuire. Viața lui Rosalind Kaverin se împarte doar în noapte și zi, teroare și întuneric, viață și moarte. Controlată la fiecare pas în haosul ordonat pe care cei din jurul ei îl acceptă fără să crâcnească, ultima fărâmă din societatea umană a fost sfâșiată și reconstruită, punând bazele unui Imperiu. Însă trecutul și istoria se risipesc în mileniile întunecate, în timp ce viitorul se înfățișează din ce în ce mai macabru. Oamenii slujesc, iar „Umbrele nopții", vârful societății și cei care manevrează cu adevărat jocul, dețin puterea. Însă nimic nu este precum pare. Ierarhia nu este conturată pentru a fi urmată doar de oameni, așa cum puterea și controlul nu îți pot garanta întotdeauna viața. Aruncată într-un război fără cale de scăpare, Rosalind ajunge un pion valoros în bătălia aprigă pentru glorie, în care miza, o coroană însângerată, încrustată cu viețile celor căzuți, nu e, de fapt, decât o diversiune. Însă câte nu ai fi dispus să riști pentru a-ți asigura supraviețuirea? Și ce e un Imperiu, când poți înrobi întreaga lume? Ceea ce pornește de la dorința primară de a-și apăra viața o propulsează pe Rosalind cu mult peste statutul ei în ierarhia vampirilor, fără să știe că salvarea ei se află în mâinile unuia dintre demonii pe care a fost instruită să-i urască. „Poți să numești asta o poveste, un basm, care începe mai mult decât tipic: Odată ca niciodată, un înger și un demon și-au înlățuit inimile... Și așa s-a dezlănțuit Apocalipsa." All rights reserved ©AnnaFeodorovna. 30 Aprilie 2018 Copertă realizată de orianaines.❤

Pecetea Blestemaților #3 Melantha s-a născut în Casa Păzitorilor, o familie însărcinată cu străjuirea Labirintului de care nu știe nimic mai mult decât că ușa de piatră a acestuia nu trebuie deschisă niciodată. Dar, după moartea prematură a fratelui ei cauzată de ororile din spatele zidurilor, Melantha însăși devine un Păzitor, însărcinată să protejeze pentru tot restul vieții ceva despre care nu are nicio idee. Însă în Ținutul celor Bântuiți nimic nu respectă căile curate și își dă seama de asta când Regele Caselor o trimite într-o misiune secretă în Conacul Oaselor, acolo unde trebuie să găsească ceva suficient de periculos încât să spulbere puțina liniște din regatul lor. Curând nu va fi doar un simplu Păzitor, ci și singura în mâinile căreia balanța așteaptă să se încline fie spre iubire și prietenie, fie spre îndatoririle pe care jurase să le respecte pentru supraviețuirea ținutului. Toate drepturile rezervate. Prima publicare: 9 martie 2019 Cover: @SmileyGraphics

Pecetea Blestemaților #1.1 Volumul II al poveștii "Sub Aripa Diavolului" Obișnuia să fie un om crud, să nu-i pese de ceea ce credeau alții despre el. Rânjea mulțumit când era strigat "Diavolul". Trăise șase veacuri fără să vadă lumina zilei și ar mai fi trăit încă atât, numai să își aibă sufletul pereche aproape. Dar blestemul lui l-a împins din nou în întuneric, în neantul cu care s-a hrănit atât de multă vreme. Rhoda fugise, iar el rămăsese cu nimic altceva decât cu o mână de ființe nemuritoare și o coroană ce îl aștepta de când s-a născut. Era la un pas distanță de a deveni un rege nemilos, iar Rhoda era la o lume depărtare de a-l împiedica. Tot ce rămâne de făcut acum era să aștepte destinul să-și înceapă jocul. Copertă făcută de @SmileyGraphics

!Fantezie romantică! Pecetea Blestemaților #1 Rhoda Peadar nu și-ar fi închipuit în veci că regimentul ei urma să fie atacat de ființe deloc umane. Ori că printre ei se afla lordul Pădurii Roșii, Diavolul căruia tatăl ei urma să i-o dea pentru ca cel mai vrednic pețitor să o salveze și să o ia de soție. Dar nimic nu este atât de ușor precum pare, mai ales când secrete vechi de secole încep să iasă la iveală. Sau când Rhoda află că are un suflet pereche, doar că iubirea dansează pe cu totul alte reguli. Toate drepturile rezervate. Numele, personajele și evenimentele cărții îmi aparțin în totalitate. Prima publicare: 6 februarie 2018 Cover by @selkkiez

"River face parte dintr-o bandă, umblă vorba prin liceu. Juliana se înțelege bine cu toată lumea. River poartă mereu după el aceeași bandană neagră, legată de încheietura mâinii lui stângi. Juliana portă mereu la gât același lănțișor din argint pe care l-a primit în copilărie de la cel mai bun prieten al ei. River își pierde timpul liber în 13th Street, locul unde se adună cei mai nebuni oameni din Bronx. Juliana adoră să-și piardă timpul liber făcând fotografii oamenilor de pe stradă. River nu se deplasează cu mașina, el vine la liceu cu placa de skate. Juliana preferă să ia la pas străzile orașului, pentru a putea surprinde în fotografiile ei cât mai multe momente. River reprezintă focul neîmblânzit, iar Juliana adoră să se joace cu orice flacără."

Sin Lux Callenreese şi Victoria Sara Hathaway erau de parere că nu ar fi putut avea nimic altceva în comun în afară de strada pe care locuiau. Totul se schimbă atunci când, după o petrecere, Victoria se trezeşte în patul vecinului ei, iar acesta îi propune să simuleze o relație. *** "Aceasta nu este o poveste de dragoste, ci o poveste despre dragoste." Coperta realizata de @sellkiez (Postata pentru prima dată pe site pe data de 23/03/2015) © Toate drepturile rezervate