,,și încă lipesc flori presate pe discul de muzică clasică al nesperanțelor noastre uitate în absurd..." Când stelele cad în și din mine, învelișurile lor de vise și speranțe îmi zdruncină, puțin câte puțin, esența. Îmi găuresc sufletul, îmi vlăguiesc trupul, îmi încoronează mintea cu absurdul și se ciobesc pentru mine, dăruindu-mi lumina lor. Cu cioburile de stele, pot crea petale de flori pe care le pot arunca în vânt. Cu cioburile de stele, îmi pot construi universurile de fum. °copertă realizată de @farrahgemini° finalizată

pseudo-renașterea durează cât o respirație. îneacă-te. * locul 1 in cateva concursuri bla bla 1 july - 29 july 2019

Un volum de poezii care nu respectă reguli de prozodie. Ceva considerat banal și poate, doar poate, nedemn de această lume.

mi-am scăpat inima într-o lucernă cu sulf, acum-acum-atunci arde-te pe mâini să o scoți;

patetic, poetic, persiflând nemurirea. infinit. în care poezia iese din urâțenia umană fără să vrea.

.

azi. mâine. Noi.