Un accident i-a adus impreuna...dar sunt atatea lucruri care ii despart.

De multe ori uita ceea ce trebuia de fapt să facă şi privea înapoi. Nu se putea concentra asupra luminosului prezent, iar întunecoasa groapă a trecutului nu o elibera. Odată adâncită în amintiri greu mai izbutea să deschidă ochii pentru a privi ce avea cu adevărat. În rarele momente când era conştientă de prezentul pe care îl pierdea nu-i rămânea decât să spună: "Caut fericirea". Pentru că privind ba înapoi, ba înainte, asta nu reuşea să găsească. Dar oare chiar voia ca fericirea să murdărească covorul şi de la uşa ei? Sau o îndepărta de fiecare dată, crezând că nu are dreptul? Dorind să fie singură, va acceptă vreodată fericirea dăruită de altcineva? Chiar caută fericirea sau fuge de ea? Nici ea nu-şi poate răspunde...