Jocul poate fi de atat de multe feluri. Poate fi unul nevinovat, sau o inscenare haotica in toata regula. Poate fi unul distractiv, ludic, sau o adevarata lovitura nimicitoare. Poate fi un joc corect, sau unul al naibii de murdar. Pot exista reguli, sau nu. Si nu in ultimul rand, poti sa alegi daca vrei sa fii pradatorul sau prada. Totul pana aici e clar si perfect rational. Dar partea cea mai grea vine atunci cand realizezi ca ai pierdut si nici macar nu stiai ca ai inceput sa joci.

*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea ce-și dorește. Dar oare dragostea e mai presus? ***Partea 1 are nevoie de editare și conține greșeli de exprimare și ortografie.*** ©Toate drepturile rezervate

FINALIZATĂ Când visele ţi s-au prăbuşit de pământ şi s-au spart, vrei să rămâi pentru totdeauna în iluzia siguranţei şi a echilibrului pe care ţi-ai creat-o. ❞Nu îmi este teamă de nimic, pentru că am trăit toate coșmarurile pe care le-am avut vreodată.❞ Beverly este o adolescentă greu încercată de viață. Când nici măcar nu mai spera să-și revină, în casa ei apare Kaleb, care îi arată, fără să știe, că viața înseamnă mai mult decât existență. Că înseamnă iubire, fericire, provocări și că, în final, fiecare clipă merită trăită. Carte inspirată de „Mare Tranquillitatis" scrisă de Katja Millay. Cover credits: @Dianne4Stars © 10.08.2017. © 2019 Avelina W. Toate drepturile rezervate Orice reproducere parțială sau totală a acestei lucrări fără acordul prealabil al deținătorului de drept este strict interzisă și penalizată conform legii în vigoare.

FINALIZATĂ Alergăm de trecut spre viitor, ignorând cu desăvârșire prezentul. Apoi îl regretăm. Pentru că suntem oameni. Suntem departe de perfecțiune. Dar cineva nu aleargă după nimic. Cineva care a pierdut totul, nu vrea să mai alerge. Nu mai poate. Skylar este singură. Și-a pierdut familia, iubitul, iar în final s-a pierdut și pe ea. Dar nu își urlă suferința. O ține doar pentru ea, pentru că nu-i mai pasă. Nu crede în Dumnezeu. Nu vrea să creadă că există cineva atât de rău încât să-i fi luat tot ce avea mai de preț. Și totusi... nu i-a luat chiar tot. A lăsat-o în viață, ar trebui să se mulțumească cu asta. Nimeni nu înțelege de ce chiar dacă se mișcă, vorbește și respiră, susține că este moartă. Jack nu e mulțumit de viața lui. Nu are cum să fie, doar nu are mare lucru. Nici nu a avut vreodată. Nu știe ce e aia fericire. Dar nu îi pasă. Merge mai departe prin ceea ce numește el "viață". Nu prea are de ales, așa ca o face. El nu știe ce e fericirea, ea știe. Ea știe cum e să pierzi fericirea, el nu știe cum e. Niciunul nu știe cum este să descoperi fericirea, nici nu speră să afle. Cover credits: @Dianne4Stars ©Toate drepturile rezervate. © 21 decembrie 2015 #4 Dragoste - 12 august 2017

(Finalizată)❞ Am căscat și am deschis ușa, mergând pe hol către baie. Mi-am înghițit saliva în momentul în care l-am văzut pe Xander la bustul gol, acoperit doar de un prosop. Era prea devreme pentru mine pentru a avea fantezii? M-am frecat la ochi, așteptând să dispară, însă el era încă pe hol. Și ce bine arăta! Mirosul gelului său de duș era ademenitor, iar trupul lui mă făcea să poftesc, mai ceva ca înghețata. - Poți să nu te mai holbezi la mine, a spus cu accentul lui franțuzesc. Am țipat, acoperindu-mi ochii. Deci era real! Și ce naiba căuta la mine în casă? Și de ce era gol? - Uhm, cum de... am încercat să spun, dar tot nu mă puteam opri din a-i analiza trupul. Hormonii mei îmi cereau să recurg la fapte păcătoase, însă nu m-ar fi deranjat dacă le-aș fi ascultat. Era prea greu să stau lângă el așa. - Oh, mamă! am exclamat, urmărind o dâră de apă, scurgându-se de-a lungul abdomenului său. Xander avea un rânjet obraznic, necaracteristic lui. De obicei, părea confuz și se dădea neștiutor de atracția mea față de el. Însă acum părea să nu ignore totul, ci într-un fel savura atenția primită. - Wallington, a făcut el doi pași spre mine. E normal să mă vrei. Sunt tânăr, carismatic și irezistibil. Adolescentele de vârsta ta sunt în limbă după mine. Am izbucnit într-un râs nervos, observând aroganța cu care îmi vorbea. Minunat! Aveam de-a face cu un narcisist de prima clasă.❞ Drăguța și dolofana Kayla trece printr-o schimbare majoră. Reușind să scadă în greutate, ajunge fata ideală, care atrage atenția fiecărui băiat. Rănită și respinsă în trecut, decide să se răzbune pe băieți, frângându-le inima. Păcat că profesorul de franceză, Xander Kloud, îi va da de furcă.