Amintiri Stories

Au gust zilele, noptile, dar mai mult de atat, avea gust noaptea de august in care te-am vazut

Totul incepe când personajul principal tre'să afle și să deslușeasca un mister , începând cu ultimul loc al bunicului său - Sibiul , un oraș frumos încărcat cu multe frumuseți de văzut.Totul începe, în podul vechi al casei , unde toate jucăriile băiatului cu care s-a mai jucat prind viață și băiatul intră in lumea lor magică .

Cum ar fi dacă, în următoarea secundă, ți-ai uita toată copilăria, tot ce însemna ea. Cum ar fi dacă, pe lângă amintirile din copilărie în care te jucai și nu aveai responsabilități, ți-ai pierde și singurele amintiri cu mama ta, care a murit odată cu toată copilăria ta, asfixiate. Cum ar fi? Pornită în drumul meu de a-mi recupera amintirile, o persoană misterioasă îmi iese în cale, iar toată viața mea ia o întorsătură neașteptată.

Cu totii avem niste ganduri ingropate acolo,in adancul sufletului,ganduri ce uneori striga atat de tare incat se fac auzite inafara piepturilor...Ale mele se vor aseza lin in randuri si paragrafe,pentru ca tu,cel ce le vei vedea,sa devi o parte din ele...o parte din lumea mea

Vata mia

Buna sunt Ritea Andreas am 12 ani

Stau la geam si ascult zgomotul picăturilor de ploaie ... Atâta liniște ... si atâta Tristețe ... Uneori obosești sa tot lupți , sa tot cauți sa încerci sa te ridici si iarăși sa cazi ... Se simte in camera un miros puternic de iasomie amestecat cu mirosul tutunului , ma uit in camera si i-l caut cu privirea dar goliciunea camerei ma apasă, gândurile dau navala , mai bine ii ziceam .. Mai bine renunțam la orgoliul asta tâmpit si strigam din tot sufletul ca i-l iubesc . Ca pur si simplu doar auzul vocii lui imi face inima sa o ia la goana . Ma trezesc din gânduri si realizez ca iubesc o himera , el este bărbatul cu o mie de femei , iar eu vreau un bărbat doar al meu nu i-l pot împarți cu nimeni ... Mai bine renunț , dar renunțarea asta imi trimite in inima o mie de cuțite ascuțite ...o simt cum urla de durere , de dor. " suna telefonul si fug grabita sa răspund , gândurile sunt vraiște , camera dezastru parca încă i-l simt, i-l vad prin camera - hey iubito ce faci , esti ok? Te-am sunat si azi noapte erai ocupată? Răspund , recunoscând vocea pițigăiată a prietenei mele - da Draga mea acum încerc sa trezesc din visare , dar nu reușesc ...e prea greu - Ia zi , imi zice ea, ai avut musafiri? Simt in voce urma sarcastica cu referire la el - da...atât pot articula deși cuvintele zbiară de durere as vrea sa ii povestesc dar sunt sătulă sa ii aud răspunsurile " trezește-te nu e al tău si nu va fii niciodată , iubește prea multe femei iar tu esti prea geloasa sa i-l împarți cu altcineva ". -hei atât poti spune doar " da" zi iar ai fost nu ? Iar esti plină de durere ? Oare cand te vei trezi la realitate? Ii răspund încercând sa alung gândurile si sa par ok -Yla sunt ok fetița nu am nimic doar obosita hai la un ceai si iti povestesc

Știți acele momente cand te simți singur si abandonat ?

Nu stiu cine sunt, nu stiu unde ma aflu si nu stiu ce trebuie sa fac, dar acesta este doar inceputul unei noi aventuri!

Astazi am aflat ca nu pit pune povesti pe wattpad

Avem cu toţii propriile maşini ale timpului. Unele ne poartă înapoi, şi le numim amintiri. Altele ne duc înainte, şi le numim vise. Eu nu am ştiut niciodată unde să îmi păstrez amintirile, pentru că mi-a fost frică să nu îmi fie furate, la fel cum mi-au fost furate hainele, speranţele, încrederea, banii şi chiar persoanele apropiate cu care am construit amintirile. Nu am putut să mă identific pe mine în trecut pentru că aceea nu eram eu, nu am putut să zâmbesc atunci când am vorbit despre trecut pentru că zâmbetele mele au rămas acolo, nu am putut nici măcar să plâng pentru că nu mai aveam lacrimi. Astfel s-a născut o lungă poveste prin intermediul căreia m-am cunoscut pe mine şi ceva mai mult de atât. #Grup Oficial pe facebook - Link în descrierea profilului meu wattpad. Ⓒ 2015-2016 Irenne Darks. All rights reserved. ✖28.06.2016✖

Las sentimentele si trairile mele din viata de zi cu zi aici, cu voi.

-"știi, azi când te priveam simțeam cum venele mi se dilată și tot sângele circula cu viteza luminii, prin tot corpul. mă vedeam lângă tine, acum ceva timp, când îmi prindeai privirea și îmi zâmbeai, așa ai făcut și azi... același om, aceiași ochii, același loc dar situaţie diferită, însă sentimente la fel. nu înțeleg, după atâta timp, încă! încă mai existăm unul pentru celalalt, suntem acolo, suntem prezenţi. chiar de nu ne mai întâlnim noaptea prin pat. te caut, te voi căuta mereu și mereu... în fiecare noapte, în fiecare zi! pentru că noi, nu trebuie să ne pierdem, nu în viaţa asta, și nici în cele ce vor urma. voi avea grijă de tine, tot timpul. căci fericirea constă în lucruri mărunte. iar eu, mă mulțumesc cu faptul că azi... ai fost. mă uitam după tine, și zâmbeam. pentru că tu ești și vei fii, sensul vieţii." Viata Vanesei era incurcata de la bun inceput, dar ce se intampla cand apare dragostea in poveste? Va accepta oare Vanessa lucrul asta? Va accepta faptul ca el a aparut din nou? Isi va ierta trecutul si o va lua de la zero cu el? Sau il va ura si va trai toate viata intrebandu-se de ce ea?

Aici îmi voi exprima opiniile mele referitoare la muzică și la tot ce are legătură cu ea.

Ajunsesem acasa, de 5 minute. Desfacusem o doza de bere si incepeam sa ma relaxez ca intr-o vineri dupa amiaza. La un moment dat bate la usa. Cand deschid, bun bazat ca e nasu, constat ca e tatal fostei mele iubite. Da, da cea pe care o cerusem de nevasta, si dupa acel "da" s-a rupt relatia dupa circa 6 luni Deschid si il poftesc in casa. -Marius, nu ca nu stau. Am venit sa te intreb daca ma poti ajuta cu ceva. -Desigur, zic eu, sa vedem daca pot. -Am nevoie sa ma duci la tara si sa te intorci cu masina mea inapoi in oras sa o lasi la un mecanic. Iti platesc, doar nu degeaba zice el. -Nu e nevoie, va ajut cu mare drag. Dar mai bine haideti sa o lasati acum la mecanic si va duc cu masina mea, ca mi-am cumparat si eu o skoda -Ooo, nu e rau zice el bucuros sau oarecum mandru de realizarea mea. Pai atunci hai sa mergem -Dar cine mai este cu dumneavoastra ? intreb eu in ultimul ceas. -Pai eu, Diana, Anca si Carmen. Sa-mi pice plombele nu alta. -Poftim ? Diana e si ea ? Nu cred ca ar fi o idee buna...e posibil sa fie suparata si sa nu apara neplaceri cu iubitul ei. -Stai marius linistit, sunt si eu doar nu crezi ca am intentii rele. -Nu, nicidecum. Pai sa mergem atunci ! Pe drum s-au auzit doar vocile parintilor si cand si cand mai spunea si Anca ceva sau mai punea cate o intrebare Dianei insa ea nu ii raspundea decat foarte vag. Ajunsi in fata portii primesc aprecieri : "-Vad ca nu ai uitat si ai venit direct " . Am raspuns ferm : " Tot ce tine de Diana si de familia dumneavoastra e ca mersul pe bicicleta pentru mine. Nu pot uita vreodata oameni asa frumosi. Sa va ajut cu bagajul ? " -Nu merci, multumim mult de ajutor, intra sa bei o cafea te rog si sa iti dau banii pe benzina consumata.