Amintiri Stories

Muzeul deciziilor pe care nu le-ai luat. În muzeu nu intrau morții, ci oamenii pe care lumea încă nu știa dacă să-i piardă. Cei aflați în comă, în supradoză sau în secundele tulburi de după un accident ajungeau acolo ca să treacă prin camerele vieților pe care nu apucaseră să le trăiască. Haru le deschidea ușile fără milă și fără tremur, fiindcă un înger nu fusese creat ca să regrete. Apoi apăru Rafael, cu un ochi ascuns, sângele încă legat de trup și prea multă furie ca să fie condus în liniște. Ar fi trebuit să fie doar încă un muritor rătăcit între viață și moarte, dar muzeul deschise pentru el o cameră care purta două nume. Al lui Rafael. Și al îngerului.

"Tot ce se intampla dupa apusul soarelui are legatura cu NOI! Cine suntem noi? Sutem cosmarul strazilor din Beverly Hills. Suntem duri, suntem rai, dar, totusi, dupa masca aceasta de raceala, se afla un suflet. Ziua traim ca un grup de adolescenti, ascunsi dupa o masca zambareata, iar cand noaptea cade, devenim ceea ce suntem cu adevarat. Adeptii lui D.. Los Angeles s-a schimbat de cand supremul D. a disparut dintre noi. Ajunsi inapoi in acelasi grup, apusul soarelui este linia de start. Sa inceapa distractia!" - Kira Davis Lumea lor nu mai este la fel. De cand au trebuit sa comita prima crima, pana la ultima speranta la viata si la iubire. La 18 ani un adolescent nu are crime pe lista, nu are curse ilegale si cu atat mai putin nu face parte dintr-o Mafie. Dar viata Kirei si a prietenilor ei se schimba usor usor din clipa in care toti devin majori. Cautarea pe furis a lui D., crimele ce se adaugau pe listele fiecaruia si dramele existentiale de adolescent sunt ptintre putinele lucruri care fac parte din viata lor de zi cu zi. Oare vor supravietui cei din "Sunset" in fata provocarilor? Vor schimba legile Mafiei? Sau vor cadea unul cate unul in balti de sange pe strazile intunecate ale Los Angelesului?

Sunt un om care gândește și nu simte. Un om a cărui viață plină de încercări l-a făcut să se refugieze într-un loc mirific unde întrebările, gândurile pun stăpânire peste orice sentiment care ar mai putea să existe într-un sărman om. "Mirific" pentru că locul ăla este tot ce ai nevoie atunci când cazi în abis ...atunci când Momente și Întâmplări Diferite te fac să simți că Ești înafara vieții. Dar oricât de jos cazi, Mereu dar Mereu există cineva sau ceva care te face să speri și care chiar înainte să faci pasul decisiv, te agață cu toată puterea lor și te aduc lângă ei. O aventură care te pune pe gânduri. Totul se învârte în jurul lor. Pune-ți întrebări dar nu uita să simți. Află-mi povestea. Poate e și povestea ta aici.

Colectie de amintiri

Stau la geam si ascult zgomotul picăturilor de ploaie ... Atâta liniște ... si atâta Tristețe ... Uneori obosești sa tot lupți , sa tot cauți sa încerci sa te ridici si iarăși sa cazi ... Se simte in camera un miros puternic de iasomie amestecat cu mirosul tutunului , ma uit in camera si i-l caut cu privirea dar goliciunea camerei ma apasă, gândurile dau navala , mai bine ii ziceam .. Mai bine renunțam la orgoliul asta tâmpit si strigam din tot sufletul ca i-l iubesc . Ca pur si simplu doar auzul vocii lui imi face inima sa o ia la goana . Ma trezesc din gânduri si realizez ca iubesc o himera , el este bărbatul cu o mie de femei , iar eu vreau un bărbat doar al meu nu i-l pot împarți cu nimeni ... Mai bine renunț , dar renunțarea asta imi trimite in inima o mie de cuțite ascuțite ...o simt cum urla de durere , de dor. " suna telefonul si fug grabita sa răspund , gândurile sunt vraiște , camera dezastru parca încă i-l simt, i-l vad prin camera - hey iubito ce faci , esti ok? Te-am sunat si azi noapte erai ocupată? Răspund , recunoscând vocea pițigăiată a prietenei mele - da Draga mea acum încerc sa trezesc din visare , dar nu reușesc ...e prea greu - Ia zi , imi zice ea, ai avut musafiri? Simt in voce urma sarcastica cu referire la el - da...atât pot articula deși cuvintele zbiară de durere as vrea sa ii povestesc dar sunt sătulă sa ii aud răspunsurile " trezește-te nu e al tău si nu va fii niciodată , iubește prea multe femei iar tu esti prea geloasa sa i-l împarți cu altcineva ". -hei atât poti spune doar " da" zi iar ai fost nu ? Iar esti plină de durere ? Oare cand te vei trezi la realitate? Ii răspund încercând sa alung gândurile si sa par ok -Yla sunt ok fetița nu am nimic doar obosita hai la un ceai si iti povestesc

Ajunsesem acasa, de 5 minute. Desfacusem o doza de bere si incepeam sa ma relaxez ca intr-o vineri dupa amiaza. La un moment dat bate la usa. Cand deschid, bun bazat ca e nasu, constat ca e tatal fostei mele iubite. Da, da cea pe care o cerusem de nevasta, si dupa acel "da" s-a rupt relatia dupa circa 6 luni Deschid si il poftesc in casa. -Marius, nu ca nu stau. Am venit sa te intreb daca ma poti ajuta cu ceva. -Desigur, zic eu, sa vedem daca pot. -Am nevoie sa ma duci la tara si sa te intorci cu masina mea inapoi in oras sa o lasi la un mecanic. Iti platesc, doar nu degeaba zice el. -Nu e nevoie, va ajut cu mare drag. Dar mai bine haideti sa o lasati acum la mecanic si va duc cu masina mea, ca mi-am cumparat si eu o skoda -Ooo, nu e rau zice el bucuros sau oarecum mandru de realizarea mea. Pai atunci hai sa mergem -Dar cine mai este cu dumneavoastra ? intreb eu in ultimul ceas. -Pai eu, Diana, Anca si Carmen. Sa-mi pice plombele nu alta. -Poftim ? Diana e si ea ? Nu cred ca ar fi o idee buna...e posibil sa fie suparata si sa nu apara neplaceri cu iubitul ei. -Stai marius linistit, sunt si eu doar nu crezi ca am intentii rele. -Nu, nicidecum. Pai sa mergem atunci ! Pe drum s-au auzit doar vocile parintilor si cand si cand mai spunea si Anca ceva sau mai punea cate o intrebare Dianei insa ea nu ii raspundea decat foarte vag. Ajunsi in fata portii primesc aprecieri : "-Vad ca nu ai uitat si ai venit direct " . Am raspuns ferm : " Tot ce tine de Diana si de familia dumneavoastra e ca mersul pe bicicleta pentru mine. Nu pot uita vreodata oameni asa frumosi. Sa va ajut cu bagajul ? " -Nu merci, multumim mult de ajutor, intra sa bei o cafea te rog si sa iti dau banii pe benzina consumata.

Un fel de jurnal anonim... Mă exprim liber fără să mă cunoască nimeni. Asta sunt eu.

- Te-ai gândit vreodată ce s-ar fi intamplat dacă totul ar fi mers exact cum ți-ai fi dorit tu? il intreb privindu-i în continuare ochii de jad ce mă fixau de mult. Pe chip îi apare o încruntătură iar pentru o clipă cred că ar să se enerveze pe mine pentru simplul fapt că sunt prea curioasă. Insă treptat, încruntătura urâtă dispare iar pe chip îi înflorește un zâmbet dulce. E frumos când zâmbeste. Mă priveste incă puțin si își trece mâna prin par înainte de a-mi raspunde. - Dacă lucrurile s-ar fi petrecut cum mi-as fi dorit eu, nu eram aici cu tine acum, la o intâlnire, atingându-tipielea catifelată. La care crede-ma ca ma gândesc de la petrecerea aia idioată a lui Blake, când ai purtat costumul ala de baie ce arăta atât de bine pe tine. Spune si se apropie mai mult de mine.

Las sentimentele si trairile mele din viata de zi cu zi aici, cu voi.

Au gust zilele, noptile, dar mai mult de atat, avea gust noaptea de august in care te-am vazut

Harry este impuscat cand incearca sa o salveze pe iubita sa. Acesta sta 4 luni in coma iar cand se trezeste nu isi mai aduce aminte nimic. Iubita lui a ales sa plece si sa il vegheze din umbra. Oare isi v-a recapata Harry amintirile?

Orice asemanare cu realitatea sau evenimente istorice este pur întâmplătoare.

Cu toții avem un trecut, unul din care avem ce învata sau nu, un trecut care arată ca o harta, " o harta cu dureri, cu iubiri, cu frânturi de-amintiri si cu amintiri frânte."

Astazi am aflat ca nu pit pune povesti pe wattpad

Particule din sufletul meu.