epigonul
Dragostea nu șade în sărut,
ci-n așteptare.
Mângâierile dezmiardă trupul, dar prăpădesc sufletul.
Contopirea mâinilor e sfârșitul dorului și începutul înstrăinării.
Neprețuită e dragostea numai când o râvnim,
iar străluciul ochilor piere când îl stingherim cu privirea.
Iubim când știm că nu putem iubi. Iubim când știm că nu suntem iubiți.
Precum o vară ce-și caută printre frunze un fulg de nea,
Sau o iarnă ce se deszăpezește,
aprindem lumânarea când umbrele-s prea sufocante
și deschidem umbrela când ploaia e prea ploaie.
Însă numai atunci iubirea copleșește - când nu poate fi atinsă.
În clipa în care trăim amorul și ne înfruptăm din tremurul dragostei,
vai!,
totu-i pe cale de-a se sfârși