Crăciun Stories

Rebecca se simte fără speranță, chiar dacă colegii ei de cameră, Zoe şi Rareş, încearcă orice pentru a o înveseli. Dar într-o noapte îl cunoaşte pe Sebastian. Se va schimba ceva în viaţa Beccăi? Va mai simți vreodată că are voie să fie fericită? Se va ierta pe ea însăşi?

"- Bună, copile, spuse o voce din spatele său. Albert înghiți nodul din gât. Vocea era una groasă și dură. Genul acela de voce care te bagă în sperieți de la primul sunet articulat și care îți dă fiori pe șira spinării. Nu credea în fenomene paranormale, dar în acest moment nu putea gândi rațional. Era cel mai speriat om de pe pământ. Stătu nemișcat preț de câteva secunde până să se întoarcă ușor ca să dea nas în nas cu deținătorul acelei voci înfiorătoare. - Cine ești tu? întrebă Albert cu jumătate de gură și încă terifiat de aparența bruscă pe care și-o făcuse tipul. - Nu am un nume. Dar cei care mă cunoșteau îmi spuneau Trădătorul."

Aici sunt poezii clasice creeate de mine.

In aceasta poveste este prezentata o noapte din luna decembrie, vazuta prin ochii unei adolescente ratacite.

:)))

Afara ninge linistit,sunt primii fulgi de nea ai acestei ierni si probabil ca esti foarte bucuroasa la vederea lor!?M-am trezit gandindu-ma la tine ca la cineva drag,ca la un brad acoperit cu omat sau ca la un colind cantat de Andra!Mi te imaginez in mai multe feluri insa persista imaginea guritei tale sfioase si a mainilor inghetate,este ca un fel de diapozitiv reflectat pe peretii sufletelului meu indragostit si romantic.Este atat de multa tandrete in aceasta imagine incat o vad peste tot in jurul meu,ma copleseste si ma face sa ma simt fericit.Imi lipsesti,ingerasule!Inca mai ninge si totul este acoperit de o magie alba,chiar si aceste randuri pe care ti le scriu acum au in ele un pic din aceasta gratioasa magie.Esti bulgarasul meu de zapada si aerul rece care imi mangaie obrajii si mainile!Esti frumusetea acestei prime ninsori si esti insasi misterul din aceasta magie incantatoare a fulgilor de nea care danseaza prin aer un vals dintr-o simfonie cu miros de iarna.Esti aceste urme de cerneala transformate in cuvinte de o bagheta fermecata tinuta strans in mana mea nazdravana !Esti Craiasa unor note muzicale ascunse in portativul acestui mirific colind pe care il canta acum sufletelul meu mic si indragostit!Peste tot esti doar TU,ingerasul care ma inspira in calatoria mea spre inimioara ta fermecata!

acestea sunt create 100% de mine.

Dragă Moş Crăciun, cred că a sosit momentul, după atâţia ani, să îţi scriu şi eu. Pentru început, îţi cer să le încălzeşti inimile tuturor oamenilor care m-au rănit şi care m-au dezamăgit în acest an, să le transmiţi că am avut puterea să îi iert şi ca aş vorbi oricând cu ei. Îţi mai cer să ajuţi toate sufletele bune din lumea asta. Nimeni nu merită să trăiască în haos! Spre final, te rog să mă ierţi! Să mă ierţi pentru că am crescut şi m-am maturizat mult prea repede! Să mă ierţi pentru că ultimii ani te-am ignorat şi aproape că ţi-am uitat existenţa. Să mă ierţi pentru că odata cu trecerea timpului, în loc de multe dulciuri şi jucarii am inceput să-mi doresc OAMENI, oameni care să mă sprijine şi care să mă iubească! Îţi mulţumesc din suflet pentru copilăria frumoasă pe care am avut o datorită ţie!