Frică Histoires

Recent terminat liceul, Alice North hotărăște să facă o scurtă pauză din studiile sale. Dorind să-și ajute tatăl financiar și să-și adune bani pentru facultate, este nevoită să lucreze la un Market nu foarte departe de casa ei. Acolo însă nu ar fi crezut că va întâlni un băiat atât de intens și misterious precum Axel Davenport, care pune ochii instant pe inocenta Alice. Axel era cu adevărat ceva nou pentru Alice, reușind să-i arate cu adevărat modul în care el vede viața. Alice ajunge să cunoască ceea ce înseamnă cu adevărat plăcerea, durerea, suferința dar și fericirea. Însă, ceea ce nu știa Alice, era că tot acest pachet de sentimente, ascundea un trecut crud și trist. Inima frântă a lui Axel, ajunge să fie reparată de însăși Alice North, care îi promite o dragoste eternă.

Apocalipsa a inceput. Nimeni nu stia, nimeni nu era pregatit. Fara arme, fara protectie. Tanara, frumoasa cu un intreg viitor in fata, Clark se loveste de cele mai aprigi temeri. Fara parintii, aceasta trebuie sa aibe grija de fratele ei mai mic. "Pana la sosirea noptii e responsabilitatea ta sa gasesti buncarul." "Responsabilitatea mea este sa am grija de Alex." Maturizarea isi va pune amprenta asupra ei. Va trece prin multe incercari. Fuga sau asumare. Cele doua cuvinte care o rastalmacesc pe aceasta. Va fugi pentru a isi salva viata sau va considera ca este nevoie sa afle ce se intampla. Nici nu se gandea ca pana acolo va fi un drum lung.Daca Clark credea ca stie cum este lumea, nu stie. Cine ar fi stiut ca in pragul apocalipsei isi va face prietenii. Fiecare cu povestea lui. "Nu sti nimic despre ea frate, ne trage in jos." "Crede-ma nu eu fac asta." Nu e vorba doar despre supravietuire, e vorba despre speranta ca vor putea trai cu asta. Si cine s-ar fi gandit ca ea, va invata atat de multe.

Este povestea unei familii fericite mutate intr-o casa veche de la marginea orasului. Ce se va intampla cu ei ve-ti afla doar daca cititi. Lectura placuta.

Un grup mare de adolescenti care protejeaza orasul . Ei stau pe zidurile orasului pazindul de Hibridus, creaturi devoratoare de oameni de 30 de metri. Iar cei care se lupta cu ei se numesc Curajosi Dar cand o Adia o adolescenta de 15 care si-a pierdut parinti dupa ziduri ,iar aceasta vrea razbunare ,se va candi sa devina una dintre Curajosi

Continui să înot

..eram în camera mea, tocmai ce realizasem că a fost un vis, am răsuflat ușurată. Însă, timpul m-a dus în locul în care frica mă îmblânzea, lăsându-mă fără puteri într-o lume în care Selfiu-l perfect, aspectul fizic, hainele scumpe, nesimțirea, chiulitul de la cursuri și alte tâmpenii adolescentine au pus stăpânire pe tineri

Urăsc noaptea și noaptea mă urăște de asemenea, însă doar din mine își poate lua stelele iar eu doar în ea pot să le văd.

„Frica de a nu te pierde" este o carte despre iubire, pierdere și curajul de a avea încredere din nou. Este povestea unei inimi care a iubit profund, a suferit din cauza minciunilor și trădărilor, dar care a învățat să se vindece și să creadă iar în iubire. Prin experiențele mele, te invit să pătrunzi în lumea emoțiilor intense, a fricii care ne poate ține captivi și a gesturilor mărunte care fac diferența. Este o carte scrisă cu sufletul deschis, pentru oricine a simțit durerea trădării, nesiguranța și teama de a iubi din nou. Aceasta nu este doar povestea mea, ci o mână întinsă către tine: să știi că vindecarea este posibilă, că iubirea adevărată există și că fiecare zi aduce o nouă șansă de a-ți lăsa inima să simtă.

Povestea mea începe cand mam mutat din Puerto Rico Într-un oraș mic din estul Germaniei numit Meißen Locul unde mi-am întâlnit călăul cel care mi-a facut viața un calvar încă de cand aveam 16 ani .

O simpla fetiscana de 15 ani...

Castelul de sticla este povestea adevarata si tulburatoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber si traiul neingradit de reguli inutile sunt mai presus decat confortul unui camin tipic. Sotii Walls isi cresc cei patru copii invatandu-i sa nu se teama de nimic, sa gandeasca liber, sa fie independenti, dar toate acestea vin cu pretul unei vieti de nomazi, al absentei unei case decente si, de multe ori, al lipsei mancarii si hainelor. Rex Walls, tatal, un tip carismatic, de o extraordinara inteligenta, ii invata pe copii istorie, fizica, vaneaza demoni impreuna cu ei pentru a-i face sa-si depaseasca temerile, le daruieste stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reuseste sa le asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, isi povesteste copilaria intr-o carte unica, de un umor extraordinar, dar si de o profunzime emotionanta. Ceea ce face aceasta carte atat de speciala, devenita bestseller in numeroase tari, nu este doar curajul lui Jeannette Walls de a scrie lucrurile pe care un om obisnuit le-ar ascunde poate, din jena, ci faptul ca face asta cu tandrete si dragoste fata de familia sa, incercand mai degraba sa-si inteleaga parintii decat sa-i judece. „Memoriile sunt basmele moderne. Autobiograful este pus fata in fata cu provocarea de a incerca sa inteleaga, sa ierte, si chiar sa iubeasca vrajitoarea... Cititorii vor fi uimiti de inteligenta si curajul copiilor familiei Walls." The New York Times Book Review „Socanta, trista, pe alocuri melancolica, aceasta carte minunat scrisa descrie cu sinceritate, dar si cu o surprinzatoare afectiune, relatiile cu parintii si taria legaturilor unei familii, la bine si la rau."

Bella este o simpla fata care locuiește intr-un oras sărăcăcios si descoperă o cale prin care poate sa vorbeasca cu parintii ei care au murit. Ea este captata intr-o lume a demonilor si a răului si trebuie sa invete sa își înfrunte temerile si sa înfrunte cele mai urate si rele creaturi pt a supraviețui si a iesi din acea dimensiune .

Afara, strada cară gheata, gheata cară rotile, rotile cară frica, iar frica isi cară soferul iarna. Cu gatul incordat, ochii fixati si mintea sufocata, soferul isi inclesteaza mainile pe volan si scrasneste din dinti. Acest frig de pe sira spinarii care-l taie, care-l face mic de statura, frig simtit pana in maduva oaselor, nu este frigul iernii, este frica. Ce poate fi mai frica intre frici decat teroarea sfarsitul pentru om.

O poveste de dragoste și fără dragoste a unei fete care preferă să nu-și divulge identitatea însă care realizează, printr-un șir cronologic, toate persoanele care au adus-o în ultima fază de realizare a faptului că are o problema. Dar problema e în ea sau în cei din jur care continuie să îi fărâme sufletul din nou și din nou și din nou? "Vreau doar să îmi permit să iubesc fără frica de a fi singura care se îndrăgostește." O poveste a unei vieți adolescentine ce pășește pe treapta maturitații cu frica de se atașa de cineva care inevitabil îi va frânge inima la fel cum a făcut-o și cel care-i promisese cerul și pământul iar in ziua urmatoare i-a spus că pur si simplu s-a saturat de mediocritatea ei. Îl urăște? Posibil. Însă cum poți urî sufletul care te-a făcut să trăiești pentru prima oară? Îl iubește? Posibil a făcut-o. Însă acum a apărut el- un suflet rănit care se îneacă în gaura neagra a viciilor doar pentru a o uita pe o oarecare ea. Iar personajul nostru e intrigat. Personajul nostru îl vrea și absolut se urăște că se lasă pradă unei alte prietenii care nu presupune ca vreunul să-și implice sentimentele. "Lasă-mă să-mi pese, te rog... "

Odata de mul tim se zice ca este mereou o fantoma, iar fantoma acea este rea ,si cui i se intamla ceva ciudat acea este fantoma!Uni nu cred de nici un fel dar aceasta e adevarat ,si nu spuneti prosti e adevarat, si daca nu credeti se zice ca o sa va bantuiasca din cate am eu in legenda mea!!!!mi-e chiar mise intampla!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!va rog vizualizati aceasta legenda!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!apropo acea fantoma sta mereu intr-o oglinda macar sa stici!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Oare după un trecut zbuciumat, va reuşi să-şi refacă viaţa şi să capete din nou încredere în cei din jur? " Îl simt privindu-mă şi îmi întorc privirea spre el. Aici, pe malul mării, în liniştea valurilor ce se sparg uşor de nisipul fin, îl simt mai aproape ca niciodată. - De ce mă priveşti aşa? îl întreb într-o şoaptă abia audibilă. - O să mă laşi vreodată să te cunosc cu adevărat? Îmi întorc privirea spre marea liniştită şi ale sale valuri line. - E cam greu să o fac, am trecut prin multe, nu-mi este uşor... - Măcar să te cunosc ca om, ca persoană. Ştiu că nu ai un trecut pe care să vrei să îl povesteşti... - Atunci salvează-mă. Fii tu salvatorul meu, îl rog pe un ton uşor privindu-l din nou, ca şi când el ar avea toată puterea de care eu am nevoie în momentele acelea."