Lollyyyy2
Mă jucam afară în liniște, dar dintr-o dată aud brusc un sunet venind dintr-un tufiș:
-Hei! Știu că cineva este aici, știu asta! Ori cine ai fi tu, te rog să ieși!
Nici un răspuns nu se auzi. Dar spre surprinderea mea, chiar se înfățișară în fața mea.
-Un extraterestru!! Aa!!!
Am luat-o la sănătoasa. Eram speriată din cale afară! Nu mai am fost așa de mult timp! Dar, extraterestrul acela mă tot fugărea, iar eu n-aveam cale de scăpare!
,,Au mai venit încă doi!" și chiar au mai venit. Mă încolțiseră, iar ei îmi spuseră:
-Nu vrem să-ți facem rău! Noi vrem doar prieteni! Suntem pașnici!
-Ei, eu cred că visez! Nu cred că există extratereștrii! Adică.. totul e posibil!
-Existăm, doar că nu ne înfățișăm oameniilor! Dacă nu ne-am înfățișat aproape deloc, asta nu înseamnă că nu existăm!
-DA! Aveți dreptate.
- Vrei sa mergi cu noi pe Lună?
-Ar fi o aventură pe care nu am mai trăit-o până acum! A fost o mare onoare să vă întîlnesc! Ar fi ultima dorința, să merg pe lună.. să..
-Să te distrezi cu noi! mă întrerupse ei. Dar..
- Nu este oxigen! spuserăm eu tristă.
-Există!
-Ce?!
Extratereștrii mi-au spus căci chiar există! Prin surpinderea care am avut-o n-aveam cum să nu accept să nu merg cu ei împreună pe Lună!
M-am urcat în măreața lor rachetă, și decolară! Era un vis să mă aflu în zbor pe Lună , împreună cu niște extratereștri! Nu se putea mai frumos de atât!
-Vrei închețată infinită, muști din ea și nu se mai termină!
-Ce?? Siiiiiigur! Cum n-aș accepta una ca asta?!
Când să ne oprim pe Lună, observasem o mică lume! Erau mulți extratereștri! Chiar foarte MULȚI! O comunitate de extratereștri! Iar cel mai grozav lucru era că aveam oxigen! Extratereștriilor le-a venit o idee! ,,De ce n-am planta și noi copăceii? Sau plăntuțe?" și iată că au făcut-o! M-am decis să locuiesc acolo, deoarece era mult mai plăcut și frumos! Erau toți oco