Iarna povestiri

Ascunde-ma in bratele tale, departe de frig...

Dulci dezamagiri...Iti promit ca de azi inainte nu ma voi mai uita in spate.. si daca ma voi uita iti jur ca nu voi mai vedea pe nimeni! Viata nu va ramane asa se va schimba dar cu tine in trecut si cu altcineva in viitor! Stiti dezamagirile acealea care candva erau niste dulci amintiri?..apoi se transforma in dezamagiri apoi in regret si cu timpul in praf si nu mai sunt...

Prima privire asupra Castlefortului era întotdeauna uluitoare, mai ales pentru cei care soseau pentru prima dată. Ridicându-se maiestuos din inima câmpiilor estice ale Rosaliei, nu era doar un oraș, ci o mărturie vie a magiei și istoriei. Alăturați-vă Prințesei Cadența și familiei sale în capitala magică a Mythosului, în timp ce se întrec împotriva timpului pentru a restaura magia care se estompează!

Cum se dă viața peste cap doar pentru a-ți arăta frumusețea ei? Așa cum nu te-ai așteptat. Hmm...

Tocmai am intrat in prima luna de toamna. Chiar daca sa intamplat asta vremea calduroasa de vara nu nea parasit. Este in foarte cald, si eu cred ca ar trebuii sa ne bucuram de cat mai este cald, pentru ca o sa ii ducem lipsa acestui anotimp frumos numit vara. Dar totusi, ne asteapta doua anotimpuri foarte frumoase: toamna si iarna. Abea astept magicile dimineti de toamna, insotite de atmosfera placuta oferita de ceata si bruma care o insoteste. Toamna are magia ei. De la mirosul placut al fruzelor uscate, pana la pregatirile de iarna, totul are un farmec aparte. Chiar daca la inceputul toamnei, copiii incep scoala ei se bucura pentru ca isi revad colegii. Deci fiecare anotimp are farmecul sau. Să mă urmăriţi şi pe blogul meu la adresa fatadenisa.blogspot.ro

Afara, strada cară gheata, gheata cară rotile, rotile cară frica, iar frica isi cară soferul iarna. Cu gatul incordat, ochii fixati si mintea sufocata, soferul isi inclesteaza mainile pe volan si scrasneste din dinti. Acest frig de pe sira spinarii care-l taie, care-l face mic de statura, frig simtit pana in maduva oaselor, nu este frigul iernii, este frica. Ce poate fi mai frica intre frici decat teroarea sfarsitul pentru om.

Aş scormoni în pleava vorbei şi mi-aş pune pe cap coroana de spini ducând crucea răstignirii a tot ce-a fost frumos în „curtea cu minuni". Cine îmi spune adevărul vieţii? Un păcat fără vină în amurguri sparte de lacrimi înghiţite în seri ciudate, apusuri jilave ce opreşte din plâns clipa ce trece prin umbra mea certându-mă fără temei! Când inima îţi dictează zvâgniri lumea se întoarce cu fundul în sus ca și mine absorbită de cântul fermecat, de vremea infinită a începuturilor. Pun întrebări, nişte fleacuri: de ce inimile bat când pleoapele sunt lăsate să doarmă? Cine sărută buzele daliilor? Apoi, sfios, când sunt privit în adânc îmi frec mâinile privind în sus la stelele bizare întinse pe cer. Sub pomii în floare, a mea pătimire se împacă cu soarta mea când miroase a flori de liliac. Caut un râu, râul vieţii ce este apă şi timp, oglindească-se în el al nostru chip, umbra din luciul apei ca o spaimă să ne aducă în suflet un vis trecătoarelor noastre zile rămase, o clipă în ştearsa oglindă de unde un chip ne priveşte nedumerit: cine eşti? Ce-ai fost ieri, că azi ai devenit ce poţi. Nu te grăbi, nu plânge, viaţa nu-i povestea fermecată şi dacă o înfrunţi este osânda sorţii. Dacă am plâns, înseamnă că plâng şi azi bucuria că viaţa mă bucură ca un vis adânc ce revine mereu, mă înţelege în voinţa de a trăi, că nu-i alta, plânge cu mine. autorul

Cu siguranță copiii nu se așteptau ca în această iarnă să primească drept cadou, o cărticică veche. Însă tatăl lor, era hotărât să le prezinte toate întâmplările din acea carte și in viața lor. Andrei și Sara, au fost surprinși încă de la prima lectură cu tatăl lor. În continuarea poveștii "O altă iarnă", copiii străbat un nou tărâm, cu mii de ani in urmă. Ei învață că mai presus de orice cadou și lucru este timpul petrecut cu familia.

O poezie despre iarna