Ploaie Stories

În București totul e cald; asfalt, ploaie, scaune, bănci, maidanezi, camerele de hotel- cu sau fără aer condiționat-, energizante, pachete de țigări, oamenii... oamenii nu sunt. Oamenii se uită ciudat la tine, pentru că dacă le ieși din tipar asta înseamnă până la urmă, că le accepți privirile idioate, nu? Hai să nu ne mai plângem, am fost destul de norocoși să ne găsim.

Te-ai simtit vreodata singura langa sufletul tau pereche?

Culese din grădină

Pentru cineva ce nu citi nicioadata..

E primăvără şi e noapte şi e frig. Sunt maşini în jurul meu, iar mintea mea e departe e la mare printre valuri... dansează gingaşi cu ele şi le cântă iar apoi sunt eu, mică, dar nici prea mică, fericită. Sau pe cât se poate. Îmi place să fiu mică, văd oamenii mai bine, paradoxal ştiu... Le văd mai bine expresia feței, bucuria sau teama, ruşinea sau dorința. Mândria şi plăcerea de a fi cineva. Dar niciodată nu se uită în ochii mei, chiar dacă îl primesc atent. Oare de ce? E muzică, dar nu e dans. Unde au fugit emoțiile? E „un vreau" tăcut, dar pe care nu-l spun din frică. E Martie şi sunt eu. Mică, lângă multe maşini şi mi-e frig şi frică ...oare de ce mi-e frică? Semaforul este verde, e timpul să merg mai departe.

Aceasta poveste este o poveste de iubire, tradare si amuzament intre baietii de la One Direction si stilista lor temporara . Simon ii da acesteia sansa mult dorita "o sansa de a fii stilista unei trupe".Spre surpriza ei afla ca trupa care trebuia sa o cunoasca este de baieti si nu de fete.Se va descurca cu cei 5 baieti sau va renunta usor?Se va indragostii de vreunul dintre ei sau pastreaza relatia cu ei strict profesionala.O mica rasturnare de situatie se face cand baietii gasesc jurnalele lui Harry Styles si al ei.Multe secrete se ascund acolo ,secrete care nici ei nu le stiau.Cum se vor adapta baietii cu noua stilista si ea cu ei.Sper sa va placa si scuzati greselile gramaticale.Imi parer rau ca nu pot scrie cu diacritice.Ma voi semna cu Shinee x :) xx Poveste Originala.

O serie de povești adevărate ce s-au întâmplat în neagra mea copilărie. Nu au o ordine cronologică, însă unele au o strânsă legătură. Chiar și acum, după atâția ani, tot mă tem să mai ies noaptea afară, acolo, pe câmpul ăla nenorocit.

In ploaia vietii fata sta si rabda, si lasa ca lacrimile sa-i fie sterse de stropii destinului; acelasi destin pe care ea l-a inghitit ca pe o pastila prescrisa de un doctor nebun. "Asa a fost sa fie", zice fata. De ceva vreme fata a ramas fara glas, parca cineva i-a scos coardele vocale si i le-a implantat in creier. Si de atunci tot tipa, in ea si pentru ea.