histórias de Proză

Opal Mira lasă România în căutarea unei noi experienţe de viaţă. Destinul o va purta în Anglia, unde va începe să lucreze pentru o mare companie de mărfuri în tranzit, devenind omul de încredere al directoarei generale, Adelyne Willing. În urma semnării unui contract cu Kiyomi Taira, Opal şi colegul său, Darius Pask, poreclit "Affleck", pentru care clienta japoneză dezvoltă o pasiune morbidă, sunt invitaţi la un eveniment la care participă unul dintre cei mai puternici oameni de afacere din Japonia. Aduşi într-o elegantă vilă, de unde urmează să pornească împreună cu clienta spre hotel, cei doi asistă din întâmplare, la executarea lui Kiyomi. Speriaţi să nu fie acuzaţi de uciderea femeii, părăsesc în grabă vila, fără să bănuiască pericolul care îi aşteaptă în următoarele zile.

Cerul meu întregește suflete. De ce nu te lași și tu unificat de infinit? Copertă: @-elysi4n

O povestire foarte scurtă în care e prezentată iubirea între doi frați, ajunsă la incest datorită atracției prea mare dintre cei doi. Aceștia încearcă să-și ascundă iubirea unul față de celălalt din cauza oamenilor ce trăiesc în satul lor și care nu ar permite ca așa ceva să se întâmple în satul lor.

Povestea unui om destul de nebun să scrie sincer într-o lume atât de străină cu sinceritatea . Simple cuvinte spuse din suflet, pentru suflet . Sunt un om simplu ,sunt un începător în lumea scrierii,dar scriu despre sentimente ,emoţii ... despre viaţă.

Scurtă proză.

Introspecția asta mă face să vomit. Nu e un monolog. E o conversație cu Mine.

„Ce-or să zică oamenii că-i trădezi? Că le divulgi secretele și le studiezi rutina precum un experiment crud în derulare. Și după ce le dezvălui lumii, te aștepți să te susțină, să te salute pe stradă?". Tocmai din acest motiv o fac; nu vreau să le demonstrez nimic. Vreau doar să le schițez portrete, așa cum le văd eu în primele ore ale dimineții sau în nopți târzii, pe la colțul străzilor înguste, în bătaia lunii. Pentru că adevărul e o experiență unică pentru fiecare pereche de ochi, și ce e real pentru mine, ochii multora percep ca fiind o iluzie bine conturată. Acum am ocazia să răspund curiozității lacome din care se înfruptă buzele îndeajuns de curajoase care întreabă „Diana, despre cine scrii ?" Dacă le spun că scriu despre mine, n-au să mă creadă, fiindcă nu mă pot identifica, repetat, cu toate tipurile de oameni de aici. De fapt, toți se identifică, fie că vor, fie că nu, cu mine.

Cu totul alt ceva

O serie de fragmente sau secvenţe, probabil fără nicio legătură între ele.

Umanitate nu înseamnă om,ci onestitate

Străbate alături de el și ea cursa vieții lor. O poveste despre cum să te învingi pe tine de fiecare dată. Citește povestea și spune-mi în comentarii ce lucruri ai învins în ultima vreme. Dacă ți-a plăcut ce am scris, apasă pe steluță. Dacă stilul meu e pe gustul tău, dă-mi follow. Dacă vrei și prietenii să vadă, share it!

Cred că aici e tot ce am vrut să-ți spun dar nu am reușit încă. Tot ce gândesc despre noi, iubire, toate gândurile de la miezul nopții scrise negru pe alb. La final se întreabă de ce îl privesc de parcă e totul.