-vivivelmont
Muzeul deciziilor pe care nu le-ai luat.
În muzeu nu intrau morții, ci oamenii pe care lumea încă nu știa dacă să-i piardă.
Cei aflați în comă, în supradoză sau în secundele tulburi de după un accident ajungeau acolo ca să treacă prin camerele vieților pe care nu apucaseră să le trăiască. Haru le deschidea ușile fără milă și fără tremur, fiindcă un înger nu fusese creat ca să regrete.
Apoi apăru Rafael, cu un ochi ascuns, sângele încă legat de trup și prea multă furie ca să fie condus în liniște.
Ar fi trebuit să fie doar încă un muritor rătăcit între viață și moarte, dar muzeul deschise pentru el o cameră care purta două nume.
Al lui Rafael.
Și al îngerului.