Suflet Stories

versuri albe ,galbene si mai vedem

Probabil soarta nu le-ar fi dat dreptul de a se cunoaște dacă ea nu s-ar fi aflat în rolul unei bone disperate de a-și câștiga existența prin cele mai umile căi. Pe de altă parte,el este un tată singur, pentru care fiica reprezintă cea mai de preț valoare din întregul stat comercial pe care îl deține. Însă atunci când cele două lumi se contopesc, scânteia diferențelor nu întârzie să apară.

poezie

V-ati gandit vreodata daca toata munca, tot efortul, sacrificiile pe care le facem sa fie in zadar? V-ati gandit vreodata cum trec anii peste noi si parca nu traim suficient clipele frumoase? Ce inseamna oare "traieste din plin'? Ce inseamna oare sa fii fericit in aceasta lume mica ghemuita intr-un univers atat de mare?

Imaginează-ţi cum ar fi să asişti la înmormântarea propriei tale lumi, lume făurită din lumină, iubire si fericire. Imaginează-ţi cum ar fi ca atunci când iţi iei adio de la ea, aruncând trandafiri peste cosciugul din lemn negru, pămantul să se deschidă gingaş şi să vă cuprindă într-un amor nebun pe amândoi, alunecând spre cele mai tenebroase trăiri, dureri şi contemplări ale fiinţei tale efemere ce se dizolvă în neantul plictisit. Periplu prin tenebru - poezii pentru generaţia tinerilor morţi, uitaţi sau pierduţi în întuneric.

Pentru mine si pentru toti calatorii prin lume...

Volum de poezii

O noua serie de poezii

ESTE O POVESTE TRISTA

Aş scormoni în pleava vorbei şi mi-aş pune pe cap coroana de spini ducând crucea răstignirii a tot ce-a fost frumos în „curtea cu minuni". Cine îmi spune adevărul vieţii? Un păcat fără vină în amurguri sparte de lacrimi înghiţite în seri ciudate, apusuri jilave ce opreşte din plâns clipa ce trece prin umbra mea certându-mă fără temei! Când inima îţi dictează zvâgniri lumea se întoarce cu fundul în sus ca și mine absorbită de cântul fermecat, de vremea infinită a începuturilor. Pun întrebări, nişte fleacuri: de ce inimile bat când pleoapele sunt lăsate să doarmă? Cine sărută buzele daliilor? Apoi, sfios, când sunt privit în adânc îmi frec mâinile privind în sus la stelele bizare întinse pe cer. Sub pomii în floare, a mea pătimire se împacă cu soarta mea când miroase a flori de liliac. Caut un râu, râul vieţii ce este apă şi timp, oglindească-se în el al nostru chip, umbra din luciul apei ca o spaimă să ne aducă în suflet un vis trecătoarelor noastre zile rămase, o clipă în ştearsa oglindă de unde un chip ne priveşte nedumerit: cine eşti? Ce-ai fost ieri, că azi ai devenit ce poţi. Nu te grăbi, nu plânge, viaţa nu-i povestea fermecată şi dacă o înfrunţi este osânda sorţii. Dacă am plâns, înseamnă că plâng şi azi bucuria că viaţa mă bucură ca un vis adânc ce revine mereu, mă înţelege în voinţa de a trăi, că nu-i alta, plânge cu mine. autorul

Să te simți singur e unul dintre cele mai grele sentimente pe care le poți simții. Să știi că ai oameni în jurul tău dar totuși te simți singur. O singurătate diferită, o singurătate a inimii, să duci dorul cuiva pe care nu l-ai întâlnit niciodată pare o aberație de nivel înalt dar cumva e mai reala decât ți-ai putea imagina. Simt asta în fiecare zi, în fiecare minut, secunda din viața mea. Am prieteni, familie lângă mine dar îmi e dor, de cineva, de ceva, ce nu am întâlnit, ce nu am cunoscut. Și totuși se simte ca o apăsare, ca o poftă a sufletului cumva...

Doua fete ce isi gasesc sufletele pereche dintr-o intamplare.

Iubirea oamenilor este nemaipomenita , nu-i asa? uneori oameni pot fii insusi demoni lor ..distrusi de ratiunea si independenta de alti oameni. Distrugand ganduri, omorandu-i pe cei din jur mintal ... Eu , am zis STOP si m-am gandit... sa fiu diferita si sa pot schimba ceva. Dar imposibil pentru ca tot ce vruiam sa fac eu era doar in mintea mea , si doar eu vedeam aceea lume , avand o imaginatie onorabila, uni oameni nu ma intelegeau Nu-mi intelegeau stilul de a gandi si de a face lucrurile, eram rupta din lumea lor robotica.. si lipita in lumea creata de mine , vazand lucrurile astfel m-am gandit sa-mi schimb si stilul de imbracaminte dupa imaginea mea, si lumea mea. Presupunand ca nu pot fii inteleasa , am decis sa nu-i mai inteleg nici eu pe ei. Iar incetul cu incetul m-am indepartat de tot ce-i omenesc si la fel in ziua de azi, fiind fata cea buna si ajuntand oameni, iar din pacate viata mea s-a dezechilibrat, visele mi s-au spurberat la fel si sperantele , aflandu-ma intr-un loc singura in fata a mii de oameni distrugandu-ma singura si cazand jos in fata lor, fiind slaba. Mintea mea a incercat sa se inpuna sufletului , dar sufletul urla de durere. Pana la urma lumea mea nu poate fii distrusa de nimeni, si nimic... Dar poate de aceleasi sentimentele identice pot zice...

-

Disperare. Isterie. Nu este posibil. Așa ceva nu are voie să se întâmple. Ceva trebuie să fie greșit. Totul i-a fost promis, totul era în favorea ei. Era. Dar acum, totul a luat-o pe drumul opus. Toate eforturile ei s-au dus pe apa sâmbetei. A rămas cu nimic. Cu un nimic mai exact. Un nimic nefolositor, bun la nimic, care nu o poate servi în nici un fel. Acel nimic nu îi va aduce alt ceva în fară de rușine nemărginită. O rușine greu de curățat chiar și pentru una ca ea. Sau poate nu? Poate este doar un coșmar făcut pe baza unei banale temeri cu probabilitate mică de a se întâmpla dar care o roade încet și sigur pe interior. Dimineață, când se va trezi, poate va realiza că totul a fost doar un vis. Poate. ---- Toate locurile, evenimentele istorice și personajele istorice menționate sunt reale. Mulțumiri pentru copertă lui @_flame_

Am ajuns la un moment dat, la fel ca multi altii, sa simt ca nu apartin mediului in care ma aflu si sa fiu cuprins de dorinta arzatoare de a pleca, de a fi oriunde altundeva dar nu aici.

Este totul așa simplu? Sau doar vrem sa ne păcălim cu ideea asta in momentele cand fericirea noastra atinge apogeul ?! Ei bine , in realitate ,mereu este vorba de iluzii , iluzia sufletului nostru...