Sufletepereche Stories

E primăvără şi e noapte şi e frig. Sunt maşini în jurul meu, iar mintea mea e departe e la mare printre valuri... dansează gingaşi cu ele şi le cântă iar apoi sunt eu, mică, dar nici prea mică, fericită. Sau pe cât se poate. Îmi place să fiu mică, văd oamenii mai bine, paradoxal ştiu... Le văd mai bine expresia feței, bucuria sau teama, ruşinea sau dorința. Mândria şi plăcerea de a fi cineva. Dar niciodată nu se uită în ochii mei, chiar dacă îl primesc atent. Oare de ce? E muzică, dar nu e dans. Unde au fugit emoțiile? E „un vreau" tăcut, dar pe care nu-l spun din frică. E Martie şi sunt eu. Mică, lângă multe maşini şi mi-e frig şi frică ...oare de ce mi-e frică? Semaforul este verde, e timpul să merg mai departe.

Cititi si veti afla(voi face la finalul carti o descriere mai buna)

"Your hugs and kisses are like the stars that light up my life when things get dark" One shoturi cu idei random care imi vin prin cap, sau pornind de la niste mici fraze pe care le voi vedea/auzi. Poate cu unele voi face mici serii. Nu stiu, voi vedea. Postez cand pot si cand am inspiratie. Daca nu va place, nu trebuie sa mai cititi, mai sunt o gramada de carti interesante pe aceasta platforma. Sunt sigura ca o sa gasiti una pe gustul vostru.

"-Nu știu dacă viața mea e o comedie sau o tragedie." Viața unei fete, deși ea nu e doar o fată. Iubirea ei, deși nu e doar iubire. Sfârșitul ei, deși nu e doar sfârșitul.