Tablou Stories

De la fereastra casei mele, privesc cerul senin de un albastru pal ce se lasă deasupra copacilor înfrunziți odată cu venirea primăverii. Aleea este aglomerată de pașii și râsetele copiilor care vin de la școală, fiecare povestind despre ... în felul lui. Uitându-se pe furiș unii la alții, ai zice că pun la cale cine știe ce plan de atac însă, fiecare vrea să fure startul unui cros cu ghiozdanele în spate. Norocul era de partea celui care în ziua aia a avut ore mai puține și deci ghiozdanul mai ușor.

"Flori la fereastră" are pentru mine o semnificație aparte. Simt că, protejandu-l, apăr de relele lumii idila tinerilor care mi l-au inspirat. Știu că nu-i așa dar las sufletul să creadă că este și că eu pot. Picurii reci mă hotărăsc brusc să scurtez drumul. Prin parc ajung mai repede acasă și suntem la adăpost, și eu și tabloul. Acaparată de propriile gânduri, îi văd prea târziu, când mai am puțin să dau peste ei. Îmi încetinesc pașii până mă opresc de tot.