Ioana4465703
Ea are 18 ani, un vis imposibil de scos din minte și un program care nu îi lasă timp nici să respire. Ziua învață pentru admiterea la Medicină, încearcă să fie fata perfectă pentru profesori și părinți, iar noaptea fuge de realitate cu prietenii ei, prin cluburi, străzi luminate de neoane și city-break-uri spontane.
Ultimul an de liceu trebuia să fie simplu. Sau măcar suportabil.
Până pe 12 septembrie.
În ziua aceea, clasa ei îl cunoaște pe noul profesor de matematică.
24 de ani. Mereu îmbrăcat în negru. Rece. Serios. Intimidant. Genul de bărbat care nu ridică tonul, dar reduce la tăcere o încăpere doar printr-o privire.
Nimeni nu știa nimic despre el.
Și poate că așa trebuia să rămână.
O lună mai târziu, într-o noapte de sâmbătă, la ora 03:00, telefonul ei începe să sune. Număr privat.
Răspunde doar din curiozitate.
Cea mai mare greșeală a ei.
Din noaptea aceea, apelurile devin un ritual. În fiecare noapte, la aceeași oră, aceeași voce întunecată o ține trează până dimineața, până când ea trebuie să plece la liceu de parcă nimic nu s-ar întâmpla.
Nu știe cine este.
Nu i-a văzut niciodată chipul.
Dar ajunge dependentă de el. De glumele lui morbide. De felul în care pare să știe tot despre ea. De obsesia cu care îi invadează mintea.
Cu timpul, conversațiile lor devin mai periculoase.
Mai personale.
Mai bolnave.
Ea insistă să se întâlnească.
El refuză de fiecare dată.
„Nu ești pregătită pentru mine."
Dar când granița dintre ură, obsesie și iubire începe să dispară, iar secretele lui ies la suprafață, ea realizează că vocea de la 3 dimineața ar putea distruge tot ce a construit.
Sau ar putea deveni singurul lucru fără de care nu mai poate trăi.
Și poate cea mai mare problemă nu este faptul că anonimului îi place să o manipuleze.
Ci faptul că ei începe să îi placă asta.